[Mihailc]

L-am văzut şi eu, cu garda sus după atâtea proteste şi invective emise mai ales dinspre latura evlaviei nevrotice a ortodoxiei digitale. Mă aşteptam cel mult la o suită vizuală de blasfemii strigătoare la cer sau cel puţin la nişte exagerări produse de aripa jună a liberei cugetări contemporane.
Când colo m-am trezit urmărind un reportaj cinematografic realizat cu foarte mult talent, o adevărată probă de măiestrie în complicata artă a regiei de film. În afară de câteva cadre cu conţinut discutabil, n-am găsit altceva decât o poveste despre neputinţă, disperare şi ignoranţă.

Nici vorbă de un atac la ortodoxie, în esenţa ei. Surprinzător, autorul şi-a documentat bine filmul şi a arătat încă de pe la început că obştea şi duhovnicul ei se aflau într-un conflict mocnit cu ierarhul locului. Nimic nou până aici, o cincime din mănăstirile româneşti sunt în aceeaşi situaţie.

Personajul duhovnicului este tipul de ieromonah preoţit în grabă, probabil în contul asumării unui radicalism al credinţei dobândit compensatoriu în momentul convertirii, trimis de tânăr la maici (ascultare discutabilă din punct de vedere canonic), autoritar, aspru şi sfătos fiindcă are ambiţia de a fi perceput ca un mare duhovnic. Ca el cunosc vreo cinci personal, dar sunt zeci de alţi popi mănăstireşti croiţi după acelaşi tipar.

Despre filmul ăsta se poate vorbi zile întregi, mă mir cum de aţi reuşit "performanţa " de a nu spune aproape nimic în 49 de postări.