Îngerul din sufletul nostru
			 
			 
			
		
		
		
			
			Soarele apune. Printre geamurile  ferestrei, bunicul și nepoțica își flutură mâinile, în semn de rămas  bun, către ultime raze de lumină. 
În aer se simtea gingășia gestului lor… Fetița își lipește năsucul de geam: 
 
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ? 
 
Privirea bunicului spunea multe…dar cum să-i explice micuței?. 
O chemă lângă el și-i mângâie codițele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri. 
“Ce  minune de copil!”, își spuse în gând bunicul… “cu codițele-i bălaie și  cu ochișorii ei albaștri, parcă ar fi soarele și cerul”. De fapt ea era  întregul univers al bunicului. El era prezent când fetița deschidea  ochișorii leneș dimineața , cu el se ducea în parc la joacă, el o culca  în fiecare seară și nu uita niciodată sa o îndemne să-și spună  rugăciunea, “Îngerașul”. 
Fetiței îi plăceau mult poveștile despre  îngeri. De multe ori își imagina că și ea e un înger. Un înger care  aduce bucurie și pace altor copii. 
Se auzi din nou întrebarea: 
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ? 
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simțea: 
- Soarele este pentru pământ ceea ce sufletul este pentru om. 
Fetița zâmbi. Părea că întelege. 
- Bunicule, tu ai spus că, de câte ori avem nevoie de ajutor și ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc coboară câte un înger. 
 
Bunicul încuviință din cap. Micuța continuă, încurajată de gest. 
- Și tot tu spuneai că sufletul nostru are în el scânteia divină. 
 
Bunicul cuprinse umerii fetiței. 
-  Bunicule, dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i așa că atunci  când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva,  din sufletul nostru se ridică un înger și pleaca spre cel în nevoie? 
Ochii bunicului pluteau în lacrimi. 
-  Da, așa este, micuțo! de câte ori dăruim cu iubire din sufletul nostru,  din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca toți  oamenii să vadă această lume, ca să o umple de îngeri! 
 
Copii,  rugăciunea este darul vostru de iubire către cei care vă ajută, vă  îngijesc și ocrotesc, vă încurajează, vă învață, vă iubesc. Orice  rugăciune spusă cu iubire este apreciată de însuși Tatăl Ceresc. Acesta  adună cu bucurie toate aceste rugaciuni și ți le va dărui chiar tie,  atunci când vei reveni în lumea Sa. 
Suflet drag, dăruiește lumii cât  mai multe rugaciuni pline de iubire și recunoștință… iar bucuria și  iubirea, nu vor întârzia să vină în viața ta…
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.  
(Părintele Alexander Schmemann)
			 
		
		
		
		
		
	
	 |