Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Nu trebuie sa va pierdeti niciodata speranta,si cand erau macelariti martirii lumea din jurul lor nu parea deloc inclinata nici spre schimbare si nici spre o traire mai profunda.O Biserica situata cumva in lume dar curata,saraca,eroica,mesianica in lupta ei cu lumea si afirmand inflacarat iminenta Parusiei poate fi momentan un vis prea indepartat dar schimbarea poate incepe in inima si viata fiecaruia,exista un timp pentru fiecare,unii sunt mai inflacarati altii poate au nevoie de un brat sa-i sprijine.Schimbandu-va pe dvs veti schimba putin si lumea din jurul dvs,ca o mica samanta ce va rodi fie si dupa ce calatoria dvs in aceasta lume se va fi terminat,timpul lui Dumnezeu fiind din eternitate in eternitate.Faceti parte dintr-o biserica si dintr-o comunitate si nimic din lumenu trebuie sa va impiedice sa traiti credinta in care credeti,trebuie sa luptati pana la capat.Niciodata sa nu va pierdeti speranta, lumea,in ansamblul ei,poate nu se va schimba dar nu o lasati sa va schimbe pe dvs si cred ca atunci acei crestini din vechime,unde sunt ei acum,vor privi spre dvs cu bucuria si implinirea sperantei ca nimic din ce au crezut si nimic din ce au trait nu a fost in zadar.
Si eu va doresc toate cele bune in drumul dvs spre mantuire-n Imparatia Cerurilor care..incepe aici pe pamant,in launtrul dvs :)
|
Adevarata traire a fost si va ramane in catacombe. Cred ca avea dreptate si "cinicul" despre care vorbeati. La nivel personal cred ca se poate, asa in pustie, dar la nivel de comunitate nu cred. Poate undeva retrasi pe un varf de munte (insa exista riscul transformarii in vreo secta, o spune istoria). Au rezistat si tibetanii pana au venit chinezii peste ei.
In continuare sustin ca este mult mai usor singur, fara familie. Poate acesta este nivelul meu de intelegere la momentul acesta. Franturi de intrezariri...