Asa e in "ferma animalelor". Care sunt muncite de un singur dor: ierarhia puterii, in care sa am locul de sef, impreuna cu cei din specia mea.
Ah, sa nu uit, exista si un animal mai siret, care se declara si, uneori, in visele lui lupesco-serpesti chiar asa se si crede: cel mai mic si umil si blabla etc.
Numai ca, din pacate, tot pe axa puterii ierarhice isi duce veacul. Doar ca se crede mai smecher si face pe umilul si pe cumsecadele etc.
Cand esti neputincios in fata celor care ti-au cam tras clapa, da bine la orgoliul ala mare si la imgamfare sa pozezi in micutul si smeritul catelus. Poate vinezi si tu intr-o zi un soricel, un osulet, un caltabos ceva sau, mai bine, poate vanezi chiar beregata bossului, cand doarme multumit de sine...
De pe axa puterii nu poti iesi decat ruinat. "Vae victis" si alte strigate amintesc mereu de aceasta realitate.
De aceea, pe lumea asta a vnit intr-o zi Cineva Care a propus o axa alternativa: dragostea.
Numai ca, nehalitii puterii au confiscat-o si pe asta si au inceput sa rupa ciosvarte din ea, voind toata dragostea numai la ei. Tot ca posesie, tot ca muschi al puterii.
Antrenati cu jocurile si joculetele puterii (prin care fiecare isi impune pe toate ale sale si ragaie satisfacut cand le obtine), uitam, in clipele cand se infiripa oarecare fir de dragoste in cuibarul mintii noastre, uitam asadar ca dragostea nu pica din copac si ca omul nu e deloc capabil de iubire jertfelnica.
Uitam ca dragostea are legile, constringerile si treptele ei.
Pe toate le invatam cu sarguinta mare, impinsi de pohta puterii, dar sa deprindem dragostea nu avem niciodata vreme.
Presupunem ca o detinem deja, prin natura, ca pe un fel de insitinct bazal sau precum culoarea pielii.
Am observat la oameni ca accepta mai degraba sa le insiri in fata defectele si slabiciunile decat, Doamne fereste, sa le sugerezi ca au o mica deficienta, pe undeva, in legatura cu dragostea. Asta poate pentru ca, in mintea omenescului din noi, dragostea e asociata automat cu puterea, desigur cu puterea de penetrare si seductie sexuala...
Toate temele omenirii trec prin problema puterii, ca printr-un nod de cale ferata. Langa care asteapta, mereu nebagata in seama, etern confundata si rastalmacita adiere racoroasa a Dragostei.
Libertatea, dreptatea, fericirea, sensul si toate celelalte au fost si sunt mai mereu gandite si transate din pozitia puterii. Atat la nivelul individului cat si al guvernelor si natiunilor.
Privite insa din pozitia iubirii, al iubirii care te arunca precum centrifuga pe peretii parerii de sine facind loc Altcuiva in centrul fiintei tale, aceste vechi preocupari omenesti incep dintr-odata sa cante, sa danseze, sa zboare. Precum funigeii albastri sau cum baloanele de sapun pe care le ridica un copil care sufla-intr-un cerc colorat, pe malul crangului, intr-o zi de vara....
Ma scuzati pentru digresiune. Cestiuni urgente ale puterii ma cheama acum la noi ordine.
|