[Noiembrie]

Pe strada-n care întotdeauna-i cald şi soare
Pe drumul dintre Haţeg şi Călan,
Venea un om voinic şi mare
Şi era ferice şi baban.

Dinspre hârtoape din Măceul de lumină,
Umbrind cu trup schilav tăpşanul,
Un biet sărman, venind înspre colină
Se întâlneşte nas în nas cu bogătanul.

- Ce-i cu tine, mutră pirpirie,
Întreabă fericitul - Cum te-ai trezit din somn?
Şi i-a răspuns săracul: - Cum să fie?
Deocamdată-i rău, stimate domn.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea
Şi n-am în viaţa asta niciun rost,
Toţi mă muncesc de-mi rup spinarea
Şi-n urmă, mai descoperă că-s prost.

Acum cinci ani lucram şi la uzină,
Dar am ajuns pe drumuri făr-un ban,
Nu ştiu ce vor şi cine poartă vină
C-au demolat cu totul "Victoria Călan".

Şi uite aşa, umil, în viaţă mă târăsc,
Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând,
De jalea mea, toţi oamenii glumesc,
Şi rabd şi tac, şi-s pururea flămând.

- Sărman şomer, ce soartă imbecilă...
Hai vino-ncoa, căci eu am vaci, viţei
Şi un tractor... îngână omul plin de milă,
Te duc la mine-acasă, dacă vrei!

Te va ajuta, când vei cosi ogorul,
Cu grebla, fân mirositor crescut în ţeastă,
Cu apa de izvor, îţi ostoieşte dorul,
Chiar scumpa, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, e şi noroc în viaţa asta,
Săracul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiţi nevasta
Îşi spuse-n gînd: - Ce tipă durdulie!

Ce negrişori sunt ochii ei ... ce trup!
Cu coapsele şi sufletu-mi adapă,
Îmi vine, hainele, nebun să-i rup,
Ce bună e, că-mi lasă gura apă!

Şi-ntocmai ca un frate din Peşteana,
I-a sărutat mânuţa, să-i complacă,
Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu geana
Şi el, ca un "măgar" s-a dat la... "vacă".

Curând se-ntoarse omul, cu cardurile pline,
Văzînd şi el ce coarne mari purta...
... Când uneori eşti bou, ia seama bine,
Să nu aduci măgari în casa ta.

Haţeg 28.10.2008
Autor: Adamut Neaosul