[cristiboss56]

Stăpâne Hristoase, Dumnezeule, Mult Îndurate şi Mult Milostive, Cel Ce pentru mântuirea omului celui rătăcit prin pustia păcatelor nu Te-ai ruşinat a Te îmbrăca cu acoperământul firii omeneşti, rămânând neschimbat Dumnezeu, caută-mă şi pe mine, cel înghiţit de adâncul patimilor, şi mă întoarce în cărările cele însorite ale pocăinţei. Cel Ce primeşti lacrimile cele de umilinţă ale celor greşiţi, nu Te întoarce nici dinspre mine, cel ce am arătat sufletul meu deşert al împietririi. Ci numai cu cuvântul poruncii Tale celei dumnezeieşti fă să-mi răsară mie izvorul gândurilor umilinţei, ca să-mi adăp setea neîncetată de mântuire.
Cel Ce asculţi neîncetat glasurile heruvimilor şi toate le prefaci cu voia Ta cea dumnezeiască şi desăvârşită, cuvânt de înţelepciune fă să rodească şi în pomul minţii mele cel plin de frunzele patimilor, ca pe ramurile gândurilor mele să se odihnească precum păsările îngeri viersuind laude dumnezeieşti.
Cel Ce ai primit mir de la femeia cea căzută şi ai ridicat-o pe ea cu mâna Ta cea tare la înălţimea pocăinţei, primeşte şi mirul cel stricăcios al cuvintelor mele şi dă-mi în schimb Tu, ca Un Dumnezeu, mirul înţelepciunii celei nestricăcioase ca să slăvesc numele Tău în veci.
Cel Ce pe vameş numai prin cuvânt ai îndreptat şi prin acelaşi cuvânt dumnezeiesc cu putere ai înviat pe Lazăr din mormânt, cuvântul Evangheliei Tale să trezească şi sufletul meu din somnul patimilor şi să-l facă râvnitor spre alergarea în căile poruncilor Tale.
Cel Ce ai deschis celui orb ochii sufletului şi ai trupului, pe mine, cel orbit la minte de roiul gândurilor celor rele mă luminează şi arată sufletul meu ca un fagure plin de mierea cuvintelor înţelepciunii Tale.
Cel Ce eşti Adevărul Cel neclintit, pe mine, cel îmbrăcat cu hainele minciunii şi ale făţărniciei, dezbracă-mă de toată nedreptatea şi dăruieşte-mi veşmântul cel luminat al pocăinţei, ca să mă izbăvesc de noaptea cea cumplită a căderii în păcat.
Cel Ce ai dăruit Sfântului Apostol Petru cheile Împărăţiei cerurilor, cu cheia rugăciunilor lui descuie-mi şi mie uşa pocăinţei şi pune-mi înainte ospăţul mântuirii, ca să mă veselesc gânditor cu îngerii, cei ce se bucură cu bucurie mare pentru un suflet care se întoarce de pe căile rătăcirii.
Cel Ce ai pus tuturor la îndemână pocăinţa ca să se izbăvească de focul cel veşnic, din focul patimilor mă scoate pe mine, tinzându-mi mâna Ta cea tare care ai binevoit să fie pironită pe Cruce ca să scrii cu sângele Tău adus ca jertfă pe Adam cel omorât de păcat în cartea vieţii.
Cel Ce nu ai lăsat până în sfârşit făptura mâinilor Tale să se piardă pe calea înşelăciunii, rânduieşte-mi şi mie vreme însorită de pocăinţă, alungând norii cei negri ai patimilor mele şi înţelepţindu-mă a lucra cele spre mântuire spre slava Ta.
Cel Ce cercetezi cu nespusă milostivire pe cei nevrednici de mila Ta din pricina mulţimii păcatelor şi întru lumina iubirii Tale veseleşti sufletele drepţilor, primeşte neputincioasele mele cuvinte de mulţumire pentru binefacerile cele ştiute şi neştiute, dăruite din prisosul iubirii Tale de oameni.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale, risipind sfaturile celor răucredincioşi, ca totdeauna să slujim Ţie întru curăţie, aducându-Ţi jertfe de laudă şi de mulţumire şi slăvindu-Te în toată vremea împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Duhul Cel Mângâietor al sufletelor cu razele darului Său. Amin.