[sophia]

De ce exista aceasta poveste in jurul unui sfant vestic si daca ea este adevarata, nu stiu.
Este adevarat si ca este foarte comerciala.
Dar la fel de comerciale, poate si mai mult, sunt Craciunul si Pastele si totusi le serbam fiecare cum ne place si nu mai bombanim atat.
Asta este societatea moderna, legata foarte mult de partea economica.

Ceea ce mi se pare rau si exagerat in ceea ce scrieti aici este o alta cadere in extrema cealalta. Dragoste nu este, de ce s-o serbam, de ce sa ne mai bucuram de sarbatori in general.
Nici extrema asta rece si cenusie nu este normala, ci dimpotriva.

Eu nu stiu sa existe sarbatoare a iubirii in tarile estice. La noi exista una, care se cheama Dragobete, dar nu stiu sigur daca este chiar corespondentul celei vestice. Numele nu-i grozav. Este la sfarsitul lui februarie si se suprapune peste sarbatoarea martisorului.
Da, atunci de 1 martie se serbeaza la noi si in alte tari balcanice dragostea. Dar si sarbatoarea aia este foarte comerciala. Si este parca nu e chiar pe fata o sarbatoare a dragostei din cuplu, pentru ca se daruisc martisoare si la straini (colege, profesoare, etc.)

Da, spun unii ca iubirea nu are nevoie de sarbatoare, ca trebuie sa fie ceva nornal si zilnic. Da, dar eu nu vad rau in a-i darui o zi anume, speciala, asa cum fiece lucru are o zi in an. (Am aflat si asta de curand, ca exista aproape in fiecare zi, ziua cuiva - obiect, eveniment, grupe de persoane).

In cotidianul asta cenusiu, plin de stres, griji si deprimare, este necesar sa ne regasim veselia si sa gasim un motiv de sarbatoare.
Daca stam tot mai singuri, tristi si cenusii nu foloseste nimanui.

Ce daca intr-o zi iesim ne gandim mai mult la celd e langa noi si vrem sa-i facem macar atunci o zi speciala? Ce daca ne daruim o floare, o prajitura, un spectacol, o carte, sau un mers la restaurant?

Nu avem timp si chef in fiecare zi, traim unul pe langa celalalt orice a-ti spune. Nu avem timp zilnic de iubire...degeaba spuneti voi.

Nu ne obliga nimeni sa ne aliniem la ceea ce nu ne place, sa cumparam tot felul de ciudatenii. Depinde in fond de noi sa scadem aspectul/nivelul comercial al sarbatorilor. Ca daca este cerere este si oferta.

Dar sarbatoare e frumos sa fie si sa ne bucuram de ea. De ce sa nu existe o zi a indragostitilor, a iubirii?
E vremea finutelor frezii in tara, acus apar si alte flori de primavara. Acus e vremea sa ne lucram balcoane, gradini, o plantuta fie ea in ghiveci sau rasad este binevenita. O carte buna, un spectacol, muzica, dans.

Sa nu mai stam asa bosumflati si pusi pe criticat. Avem destule necazuri si greutati in suflet. Mai bine sa ne mai agatam de un motiv de bucurie si sarbatoare.
Nu stiu, parca tot spre cenusiu si depresii tindem. Parca inainte vreme era mai luminos, mai vesel.
Mi-aduc aminte ce bucurie era pe vremuri de Craciun si Pasti sa ne cumparam ceva nou, sa capatam o ciocolata (care nu se gasea intr-o perioada), sau ce cozi erau la banane, portocale, cozonaci, paine, carti bune (cand mai aparea cate una).
Pai cei tineri nici nu mai stiu, altii mai in varsta or fi uitat. Deh, suntem satui, plini de de toate si nu ne mai trebuie nimic si de aia ni se pare totul atat de comercial.
Acum parca ne ingropam, Doamne iarta-ma. Ne vaitam de toate alea, nimic nu-i bun, nimic nu-i crestinesc.
Nu mai stim sa mai sarbatorim, sa ne mai bucuram. Asta este.

Pe mine ma tin sarbatorile pe linia de plutire. Mereu ma agat de cate una ca sa nu-mi fie monoton si trist...