Citat:
În prealabil postat de Crestin_Simona
Dominare?
Pai spovedania si Sfanta impartasanie ce rol mai are daca intre noi ne aratam muschii si castiga ala care merge mai mult la sala?
Eu una asi citi despre akedie si leacurile pentru tamaduirea ei!
Am un link care apare la semnatura mea ...
vrajmasul-om sluga cui este oare?
Nu tot aceasi lele cu alta palarie? Diferenta consta intr-adevar dupa cum ai spus: ,,astfel pe unul trebuie sa-l urasti, iar pentru celalalt trebuie sa te rogi" dar nu pentru a evita cascatul...caci dupa cum explici tu lucrurile, ar trebui sa fim o lume de ,,cascati"
Rugaciuni care au miscat sufletul nostru, un thread de pe forumul nostru:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6298&page=19
si care zice asa:
Rugaciune de lasare in voia Domnului
In mainile milostivirii Tale celei mari,o,Dumnezeul meu,incredintez sufletul si trupul meu,simtirile si graiurile mele,sfaturile si gandurile mele,lucrurile si toate cele trbuincioase ale trupului si sufletului meu.
Iar Tu,deci,binecuvinteaza-ma,miluieste-ma si ma izbaveste de tot raul,ca petrecand viata fara de pacat,in toate zilele vietii mele,sa ajung la viata cea vesnica cu Sfintii Tai,in Imparatia Ta si cu dansii sa Te slavesc in veci.Amin
Si altele in care cerem sa intelegem care este voia Lui...
Si daca eu in urma acestora nu pricep, asta e. Necazul meu!
Ferice de tine daca sti. Si daca sti, noua/mie de nu=mi spui ca un bun frate ortodox ce imi esti? |
Singura concluzie pe care pot eu s-o trag este ca tu citesti mesajele ca si pe rugaciuni. Adica nu incerci sa patrunzi dincolo de cuvinte. Nadajduiesc insa ca peste vreun an, vei fi ajuns cu mult mai departe de stadiul in care te afli acum. Eu atat am putut face pentru tine, dar poate Dumnezeu va orandui sa te intelepteasca in felul in care vrea El, nu in care incerc eu...
Nu vreau sa ma plang ca am obosit, ci doar constat ca vorbim limbi diferite. Fara a pretinde ca limba mea e mai "elevata" decat a ta, presupun doar ca
poate viata mi-a oferit prilejul sa acumulez mai multa experienta, din care m-am straduit sa impart si celorlalti.
Cand spun ca linistea trebuie ascultata, nu e o figura de stil, ci o metoda de a crea culcus, rugaciunii. Cand spun ca pacea sufleteasca nu o "impachetezi" in momentul in care esti total OK cu cei din jur, dupa care s-o "despachetezi" cand te asterni la rugaciune. Si nici n-o poti cumpara "la pachet" de la Preotul X, mare vazator cu duhul... Pacea sufleteasca se cauta, se cheama si mai apoi se simte. Din mesajele tale reiese mult zbucium, deocamdata. Tu de pace ai nevoie. Zbuciumul vine de la "altcineva"...
De asemenea, ma vad nevoit sa mai repet si alte idei pe care ori nu le-ai sesizat, ori le-ai bagatelizat: cand am spus "impartasit cu vrednicie", presupun ca am spus suficient de mult pentru a se intelege esentialul. Ori... cine se poate considera cu adevarat vrednic de Sfintele Taine? Totusi, daca avem un pic de smerenie, primim si liniste, si pace binecuvantata, odata cu aceste daruri de mare pret! Iar atunci "Gigi Muschi" se duce intr-un colt si-si roade unghiile, fiindca noua ne-a pus Doamne-Doamne, paravan protector!...
Vrajmasul de care vorbim, si de care trebuie sa ne ferim, este departe de a fi confundat cu o "lelita" care-si schimba palariile. Suntem prea pacatosi ca sa i se ingaduie sa ia infatisare de om. El transmite ganduri rautacioase oricarei fiinte a lui Dumnezeu, cu atat mai mult omului, pe care il uraste. Daca le primim, dam curs "urzelilor" pe care el le pune la cale. Daca avem "paravan", isi baga unghia-n gat, dar nu abandoneaza si incearca altceva, si altceva, pana in ultima clipa a vietii noastre, doar-doar acceptam "momeala". Singura arma eficienta impotriva jocului acesta murdar, este smerenia... Care la noi este cam zero barat... N-o sa recunoastem ca suntem vinovati de ceva nici in ruptul capului. Facem orice, invinuim pe oricine, chiar si pe Dumnezeu cateodata, numai sa iesim noi deasupra!... Cand de fapt nu-i nevoie decat de atat: "Slava Tie, Doamne, pentru toate!" Si asa, invatam ca nu mai putem uri pe nimeni, nu mai avem dusmani, parca toate se aseaza intr-o anumita ordine, desi pana nu demult era haos si nefericire... Oricum, nu putem baga in aceiasi oala pe cel cu care ne-am certat (si care intr-un fel poate fi numit "vrajmas", dar e doar o "eticheta"), cu adevaratul inamic care nu cunoaste notiunea de "bine" si "iubire". Daca cei ce fac "pact" cu diavolul, isi inchipuie ca o vor duce bine in iad, fiind niste privilegiati... e vai-si-amar de sufletele lor...
In final, vad ca ai pus un link si primul mesaj care mi-a iesit in cale a fost cel legat de Parintele Paisie Olaru. Nu stiu... N-as vrea sa gresesc, dar ce am simtit la mormantul Parintelui Paisie Olaru, n-am simtit niciunde in tara, nici macar la Parintele Arsenie Boca, unde poate ma asteptam sa fie ceva deosebit. Astfel am mers dupa aceea si l-am cautat pe cel care i-a fost ucenic si care m-a coplesit intr-o jumatate de ora cu invataturile lui. La plecare mi-a dat trei fotografii (Parintele Cleopa, Parintele Ioanichie Balan si evident, Parintele Paisie Olaru). Toti imi sunt foarte dragi, dar cu Parintele Paisie, e ceva ce trece dincolo de cuvinte. Il am inramat pe birou si il simt alaturi de sufletul meu in orice clipa. Cum as putea sa ma supar pe cineva, cand el "ma priveste"? Cred ca as intra in pamant de rusine...
Si apropo de rugaciunea atat de deosebita a acelei femei, Parintele obisnuia sa urmareasca discret oamenii si monahii, sa vada cum se roaga. Spunea ca odata l-a vazut pe un batran ostenitor al manastirii, nestiutor de carte cum statea in fata icoanei Sf Nicolaie si spunea: "Bre, Neculai, am cam imbatranit, bre! Eu batran, tu batran... Ai grija ce faci cu mine, bre!"
Concluzia care se trage, ca sa revenim la ideea topicului este ca, daca vrem sa ne rugam curat, e nevoie de pace cu noi si cu cei din jur. Avand pace, nimic pe lume nu ne mai poate tulbura. Nu e simpla teorie. Se intelege ca la asa ceva nu se poate ajunge peste noapte, si mai ales... nu singur. Dupa ce ne vom goli sufletul de tot gunoiul vietii, trebuie sa facem ascultare cu toata fiinta noastra, oricate piedici se vor ivi pe parcurs. Oricum avem avantajul ca pentru intarire, duhovnicul insusi se roaga. In acest sens, nu exista privilegiati. Toti avem aceleasi sanse, doar prioritatile le facem noi. Depinde foarte mult ce anume dorim cu adevarat.
Iar ca o paranteza, astazi am un milion de motive sa multumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care l-am primit. Mi-am dorit enorm de mult sa iau contact cu un "Om" la care aparent nu puteam ajunge. Dumnezeu a mijlocit pentru mine si... mi-a facut legatura!... Ce sa spun decat ca am plans de bucurie...