[laurastifter]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cred cu toata taria in simplitatea luminoasa a credintei si trairii acelor oameni,implinitori ai mesajul Evangheliei in toata puterea lui transformatoare si eliberatoare,vazand in smerenia si puterea tariei nadejdii lor in fata intunericului un semn viu al dragostei pentru Dumnezeu si aproape, neimpartite cu compromisul murdar al lumii ce sadeste ziduri ale raului acolo unde lumina a biruit intunericul.Mai cred cu tarie ca acesti adevarati eroi nestiuti ai credintei arata prin crucea pe care si-au purtat-o cu dragoste ca pe un jug al lui Hristos spre implinirea cuvintelor Mantuitorului despre aceea turma mica careia Tatal a binevoit sa-i dea Imparatia.Va multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat dar nu le merit,stiu eu ce spun,pe Dumnezeu nu-l pacaleste nimeni iar semerenia este inca un pod prea indepartat pentru mine pt ca nimic bun nu am sa-i duc lui Dumnezeu,ci doar o haina manjita.Fie ca EL sa va lumineze calea mereu.

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa creştinilor din Biserica primară.
Toate mesajele dvs. de pe acest topic mi-au umplut inima de bucurie şi credinţă... Aveţi o gândire uimitor de profundă!
Cred că mai există şi în zilele noastre eroi ai credinţei, creştini care trăiesc pentru Hristos, dar ştiu şi să moară pentru El. Mă refer în special la creştinii persecutaţi în unele dintre statele islamice...
Dumnezeu să fie cu dvs şi să vă ajute să sporiţi neîncetat în dragostea faţă de El!