[iuliu46]

În prealabil postat de leonte

Punctul asta de vedere l-am mai auzit si de la altii mai bratrani care nu mai sunt. La suprafata este corect, dar pe fond nu. Iata si explicatia.

Daca socotim ca universul este perfect, doar pentru ca nu avem cu ce sa il comparam (asta este fundamentul afirmatiei de mai sus) atunci Creatorul a facut si el cat a putut. Efectul psihologic este diminuarea Creatorului, adica a facut si El saracutu cat s-a priceput. Sub auspiciul unei astfel de perspective ajung intr-o alta extrema pe care mi-a descris-o foarte elegant un nevoitor atonit : <<Cand eu ma cred maret si puternic, IL simt pe Dumnezeu maruntel si departe, iar cand ma percep mic si neputincios si pe El IL simt MARE si aproape.>>

Judecand pur rational, tot as avea o obiectie. Exista posibilitatea unor randuieli mult mai marunte, mai subrede, mai putin armonioase, iar in comparatie cu acele degradari, universul nostru este sublim, perfect. Iata, materia nu e materie dar noi o percepem ca materie, o tratam ca materie si ne folosim de ea ca atare. Ce poate fi mai minunat? Astrofizica arata ca probabilitatea este infima pentru ca o planeta sa genereze acest paradis de viata precum Terra. Pozitionarea planetei fata de sursa de lumina si galdura, substanele necesare compozitiei vietii, echilibrul dintre miscarea de rotatie si revolutie, succesinea zi-noapte si durata lor precisa care nu tulbura biositemele. Diferentele climatice si predictibilitatea anotimpurilor. Migrarea corpurilor ceresti care ar putea afecta viata pe Terra si scuturile celorlalte plane (Jupiter, Saturn, Luna). Radiatia cosmica care ar ucide viata intr-o nanosecunda. Dar cu toate astea iata ca Terra exista si are viata, in ciuda probabilitatilor. Deci, se pare ca avem totusi niste indicatori de care sa ne agatam si sa putem concluziona cu privire la intelepciunea si meticulozitatea Creatorului, fara sa fim doar poetici.

Nu a facut si el cat a putut ( asta vine tot din "daca eram io in locul lui" ). Dumnezeu a facut acest univers asa cum il intelege fiecare dupa cat cunoaste si dupa cat ii este dat sa cunoasca. Sa spui ca eu stau intr-o cocioaba in timp ce tu stai in mijlocul tarlalei e o prostie. Fa o casa mai buna si apoi poti spune ca eu stau intr-o cocioaba. La fel si aici. Daca ai vreo obiectie cu privire la univers fa unul mai bun si apoi hai sa le comparam.
"Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune?
Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! "