Eu ma mahnesc de fiecare data cand citesc astfel de postari, asa ca voi posta ceva mai vesel.
Am mai scris o data pe forum povestioara asta din Boccaccio si mi-au sarit in cap protestantii si unii ortodocsi, desi ar fi trebuit sa sara catolicii si evreii, dar o mai scriu si acum, in speranta ca se va folosi cineva de talcul ei:
Intr-un oras italian din Evul Mediu traiau in pace doi vecini, unul catolic si altul evreu. Acestia mereu aveau discutii teologice, catolicul dorind sa il converteasca pe evreu, spunandu-i ca religia lui e cea adevarata si inspirata de Duhul Sfant. Evreul nici nu dorea sa auda. Intr-o zi, acesta pleaca la Roma, in capitala imperiului. Vecinul catolic e speriat: Pana aici mi-a fost! Cand o vedea evreul coruptia si luxul clericilor din capitala, o sa imi bata obrazul si va pieri si ultima mea speranta de a-l crestina! Si daca ar fi fost crestin, ar fi dorit sa se faca evreu, cand o vedea ce e acolo! Culmea e ca evreul, cand se intoarce, ii spune: ai avut dreptate, religia voastra e cu adevarat cea adevarata, m-am convins cu ochii mei la Roma, vreau sa devin crestin! Ce se intamplase, de fapt? Evreul vazuse coruptia si desfraul din sanul institutiei bisericii, ii infiereaza bine pe clerici, spune la adresa lor niste cuvinte asemanatoare cu cele ale lui Leonte, dar, conchide cu mintea lui de evreu: daca in pofida tuturor eforturilor diabolice de a distruge biserica din interior de catre clerici, aceasta tot rezista de atatea secole, inspira evlavie populara si ofera oameni sfinti, inseamna ca numai harul Domnului o mai tine si aceea e religia adevarata.
O gasiti la Boccaccio, nuvela II -
http://archive.org/stream/storiesboc...cgoog_djvu.txt