În spiritul povestirii lui Boccaccio postată de glykys pe un alt topic, putem trage concluzia că, într-adevăr, creștinismul este credința adevărată, dacă ne luăm după mulțimea de dezbinări pe care le stârnește. Diavolul (dezbinătorul) lucrează intens aici, prin urmare îl urăște din tot sufletul, și dacă-l urăște așa de tare nu poate fi decât pentru că este adevărat și mântuitor.

Așa încât unii identifică antihristul la Vatican, alții socotesc minunile mijlocite de sfintele moaște ca fiind de la draci, alții se ridică împotriva ierarhilor de care ar trebui să asculte, socotindu-i pe aceștia fie înșelați, fie unelte deliberate ale înșelătorului.

Ne ocupăm în felul ăsta tot timpul, ne consumăm toată energia luptând cu frații noștri, care în pofida unor diferențe de interpretare/exprimare se închină aceluiași Dumnezeu, ascultând de aceeași Evanghelie, și trecând cu vederea cuiburile în care necurații colcăie, și care se pot identifica și la Roma, dar și în casa noastră, și chiar în inimile noastre: lăcomia, corupția, nepăsarea, lenea, desfrânarea (cu uciderea de prunci), ignoranța, vicleniile de tot felul.

Dacă am ajuns să vedem draci în fețele semenilor noștri – o știm de la Sfinții Părinți – e pentru că suntem noi înșine sub puterea lor, iar asta se întâmplă din cauză că nu ne-am pus cu adevărat sub ascultarea de Hristos. Pentru că dacă ar fi așa, am descoperi în ceilalți chipul Său, pe care știm că fiecare îl poartă.


P.S. Pe de altă parte, conflictele de acest tip am constatat că există între toate categoriile sociale apropiate; fiecare îl detestă nu pe cel cu două trepte mai sus sau mai jos decât el, ci pe cel din imediata apropiere, de care simte nevoia să se diferențieze. Așa, spre exemplu, doctorul va putea prețui și respecta femeia de serviciu; aceasta va fi disprețuită, însă, de laborantă, care, la rândul ei, va avea parte de același tratament din partea asistentei. Sau, doctorii îi pot respecta pe arhitecți, însă nu pe farmaciști (spițeri); și reciproc ș.a.m.d. (ceea ce mă face să cred că nu diferențele ierarhice sunt cele care contează, ci mai curând proximitatea).