Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Ne ocupăm în felul ăsta tot timpul, ne consumăm toată energia luptând cu frații noștri, care în pofida unor diferențe de interpretare/exprimare se închină aceluiași Dumnezeu, ascultând de aceeași Evanghelie, și trecând cu vederea cuiburile în care necurații colcăie, și care se pot identifica și la Roma, dar și în casa noastră, și chiar în inimile noastre: lăcomia, corupția, nepăsarea, lenea, desfrânarea (cu uciderea de prunci), ignoranța, vicleniile de tot felul.
|
aici fratii nostrii sunt fratii ortodocsi, frati intru credinta?
As dori sa va spun ca in ciuda dorintei arzatoare a mele de a fi asemenea lui Dumnezeu nu doar dupa chip, eu nu sunt, trebuie sa o recunosc, insa daca dvs credeti ca ati ajuns la asemenea masura ferice de dvs.
Eu asta am vrut sa subliniez ca suntem plini de pacate cu totii si ca ne asemanam mai degraba cu dracii decat cu Dumnezeu prin patimile ce le purtam in noi si care au deschis larg usa vrasmasului in sufletele si inimile noastre iar daca cumva credem ca nu avem patimi si pacate atunci suntem in mare inselare.
insasi contradictiile de aici, in care fiecare se simte ofensat de ceva sau cineva nu arata decat cat suntem de patimasi in anumite pacate.
in Vedere duhovniceasca spune foarte frumos: cand am crezut ca am facut curatenie in inima mea, am descoperit in fundul inimii ascuns dupa perdea un drac ce se lafaia pe perne moi de catifea.