Cred ca Tudor s-a referit la smerenia Maicii Domnului de a-si accepta viata. Daca imi e permis sa ma exprim asa. Banuiesc ca intrebarea e: cum si in ce masura urmam noi viata Maicii Domnului? Urmam smerenia Ei? Urmam jertfa Ei? Urmam viata Ei, in calitate de parinti la randul nostru? Ce rostim (cu fapta sau nu)noi ca sa ne schimbam pe noi insine? Avem puterea sa spunem asemeni Ei ( in necaz sau bucurie) Asa sa fie?
daca am inteles gresit iertare..