[cezar_ioan]

Eram odata intr-o biserica. Cautam sa ma spovedesc, insa ma codeam... Preotul mi se parea asa si pe dincolo... Aveam insa nevoie de spovedanie, constientizam clar aceasta. Dar mintea ma imboldea sa fiu critic, sa judec, sa taraganez, sa aman...
Se dadea o lupta in mine: pe de o parte motive clare pentru spovedanie, pe de alta parte motive contrarii, tot felul de ganduri si de impresii...
Am ales sa stau pe o banca si sa ma rog, poate ma va lumina Dumnezeu. Cautam sa ma eliberez de tot zbuciumul si contradictiile dinlauntrul meu... In acest timp, oamenii veneau si se spovedeau, schimbau doua soapte intre ei, apoi plecau.... Doar eu ramaneam stana de piatra pe bancuta si ma sileam la rugaciune, ca vai de lume...
Deoadata a intrat in biserica un barbat cu parul alb, un om cu fata vesela si ochii vioi, un batran plin de viata. De cum l-am zarit am simtit un fel de simpatie, o bucurie discreta insa inconfundabila. M-am mirat in sinea mea, am devenit curios. Omul s-a inchinat trecind dupa randuiala pe la icoane, a venit la mine si m-a intrebat daca astept la rand pentru spovedanie. I-am spus ca nu, poate sa mearga inaintea mea. Si asa a facut: s-a spovedit, apoi, cu fata luminata de o mare bucurie, cu ochii in lacrimi, a venit glont la mine. M-a surprins foarte tare iuteala cu care m-a abordat, a venit fix la mine fara nici o ezitare. Mi-a spus: "Va multumesc ca m-ati lasat, eram foarte dornic de spovedanie... Lumea zice ca parintele e tanar si fara experienta si ca nu se pricepe sa spovedeasca... Dar ce, noi suntem mai buni? Avem duhovnicul pe care il meritam, si inca mult mai bun, dar nu ne dam seama. Sunt foarte fericit acum, ca m-am marturisit! Cine stie daca mai apuc ziua de maine? Va multumesc, Doamne ajuta!"
Si a plecat batranul. Si nu l-am mai vazut de atunci decat asa, ca acum, cu ochii mintii...:)

Leonte, dupa cuvintele acelui barbat nu am mai avut nici o rezistenta si m-am dus imediat la parinte pentru spovedanie. A fost una dintre cele mai folositoare spovedanii din viata mea, cel putin prin impactul asupra unor hotariri-cheie pe care trebuia sa le iau. Multumesc lui Dumnezeu ca in ziua aceea m-am spovedit la acel preot, Domnul sa il calauzeasca totdeauna!