Citat:
În prealabil postat de alecsandra_ldc
La o intrebare a mea, mi s-a raspuns, de catre o prietena, legat de rugaciune...ca rugaciunea nu trebuie facuta pt ca iti impui, ci pt ca iti doresti.
Dar eu am citit niste cuvinte ale unui parinte cunoscut, nu mai stiu acum unde am citit..si anume. ca si atunci cand nu simti nevoia sa te rogi, sau te simti molesit, plin de lene sau ti-e somn sau crezi ca degeaba te rogi...atunci mai ales rugaciunea iti aduce folos.
Sau ca trebuie mai intai sa te rogi cum poti pentru a ajunge sa te rogi cum trebuie.
Alta parere legata de rugaciune este : În rugăciune ține-te de regula următoare: "mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba". Chiar dacă nu vei reuși să citești toate rugăciunile, n-o sa fie nici un necaz, iar folosul din rugăciunea nepripită și caldă va fi mult mai mare decât daca ai citi toate rugăciunile, dar în grabă, fără simțire. Se înțelege, ar fi foarte bine dacă am putea spune cu simțire la rugaciune și zeci de mii de cuvinte.
(Sfântul Ioan de Kronstadt)
Parerea mea e ca la inceputul inceputurilor si mai ales daca esti un om pacatos foarte, nu o sa poti spune nici cinci cuvinte cu inima..si atunci intentia de a-L cauta pe Dumnezeu in rugaciune este cea care conteaza. Sau de unde poti sti tu, om pacatos, ca ceea ce scoti din inima are vreun folos ca rugaciune? Cred ca ceea ce vrea sa spuna sf.Ioan de Kronstadt, gand la care am ajuns si eu..este ca mai bine te rogi cu cuvinte simple, rugaciuni cu care te identifici, pe care le simti aproape de suflet si de Dumnezeu, decat sa te pierzi in formule pretentioase.
De asemenea, cred ca cel mai bun prieten si cel mai cinstit arbitru la astfel de intrebari, este constiinta. Fiecare stie ce rugaciuni i se potrivesc, etc.
Eu cred ca rugaciunea este necesitate, nu dorinta.
|
O lunga perioada de timp am avut aceeasi intrebarea ca tine, daca trebuie sa ma rog atunci cand nu am dorinta de a face acest lucru. Dupa mintea mea, am considerat ca mai bine sa nu ma rog, decat sa fac acest lucru cu mintea imprastiata si cu dorinta de a termina mai repede rugaciunea, dar am pierdut mult mergand pe o astfel de gandire.
Parintele duhovnic a facut lumina in aceste ganduri si mi-a spus ca rugaciunea este absolut necesara chiar si atunci cand nu vrei sa te rogi, este un fel de nevointa (ceva ce nu vrei) si in felul acesta, trupul care nu vrea sa se roage se supune prin nevointa. Mi-a mai spus Parintele ca toate in aceasta viata se invata prin exercitiu, si rugaciunea poate fi considerata un exercitiu, o nevointa, dar in cazul rugaciunii nu urmarim sa invatam ceve ci sa dobandim o stare, starea de rugaciune, starea de comuniune cu Dumnezeu prin rugaciune. Dupa nevointa vine si bucuria si dorinta fierbinte de a ne ruga.
Eu am inteles ca mai intai de toate, rugaciunea este necesitate iar apoi aceasta necesitate se transforma in timp, cu nevointa si rabdare, in dorinta.