Prefer termenul de "necesitate" celui de "obligaţie" şi dacă tot s-a făcut distincţia între "obligaţie" şi "datorie" prefer "datoria" "obligaţiei".

Eu nu cred ne putem ruga din obligaţie. Nu ne poate constrânge nimeni cu ceva, nici nu suntem pedepsiţi dacă nu ne rugăm. Doar ne lipsim de o stare de bine, folositoare.

Nu ştiu nici dacă putem spune că ne rugăm din datorie. Ar fi trist să fie aşa. Am fi nişte cititori ai literii, şi nu ai duhului legii.

Eu am o problemă cu oboseala. Uneori din cauza ei aleg să nici nu mai mănânc, ci să mă culc. Aşa că mi se întâmplă la mă rog mai "pe scurt". Îmi amintesc că a fost postată pe forum o povestioară cu trei copii care s-au rugat să viseze raiul: unii se rugau cu scrupulozitate, iar cel mic, mai obosit, mai pe scurt dar cu sinceritate. În istorioară, rugăciunea celui mic a fost mai bine primită.
E adevărat că eu nu mai sunt mică şi mă apasă gândul ăsta al indisciplinei în rugăciune... sper să vorbesc cât mai curând cu părintele duhovnic, să văd ce am de făcut...