În prealabil postat de Mosh-Neagu

Intotdeauna va exista un "ceva", care sa determine macar amanarea daca nu renuntarea sau chiar aversiunea pentru ceea ce altii considera de departe o "salvare" a sufletului nostru.
Parerea mea este ca nu exista oboseala atat de mare astfel incat sa nu oferim rugaciunii macar 5 minute, pentru cazurile de oboseala mare. Ce inseamna 5 minute de fapt? Mai mult dureaza pauza publicitara, pe care o toleram cu stoicism, pentru a vedea cum se termina filmul, desi... abia mai reusim sa stam treji? "Nu pot sa ma rog!... Sunt prea obosit!! Eventual ma rog... dimineata"... "Nu pot sa ma las de fumat! Cel putin nu acum! Macar atata placere sa mai am si eu!! Dar o sa reununt de... luna viitoare!"... "Nu pot sa tin post astazi, ca n-am nimic in frigider, iar mie mi-e o foame de lup! Data viitoare ma voi ingriji de asta!..." Si tot asa, si tot asa!... De fapt nu facem decat sa ne amagim pe noi insine, fiindca Dumnezeu nu are nevoie nici de rugaciunea noastra, nici de renuntarea la fumat sau alte vicii, nici de postul nostru, ci noi. Murim sufleteste, putin cate putin, pana ne este din ce in ce mai greu sa ne mai apropiem de har. Da, teoretic, toti suntem detinatori de har, doar ca la unii, trairea are alta valoare. Daca omul ar sti ce potential are si ce pierde prin lipsa ostenelilor si "taierea voii"... cred ca ar schimba total modul de a vietui in lume. Dar nu are cum sa inteleaga. Ii mai ajunge la ureche cate un "zvon" pe care nici nu stie daca sa-l creada sau nu, dar oricum nu-l poate "reprezenta mental", fiindca nu-l poate asocia cu nimic din intreaga lui experienta de viata...
Rugaciunea este hrana curata care ne vine direct de la Dumnezeu... E combustibilul "fara poluanti", care ne da energie in tot ceea ce facem si chiar "nu ne lasa" sa nu facem NIMIC!!! Fiindca ne da si harnicie si bun-simt si bucurie de a fi de ajutor...
Toate rugaciunile sunt bune si-si au rostul lor. Totusi, pentru cea de noapte, sfintii parinti spun ca "se deschid cerurile". Oricum, cerurile se deschid si fara rugaciunile noastre, dar noi, daca nu ne ingrijim sa trimitem "bucatica" noastra de rugaciune, cand trece "mesagerul" s-o "ridice", o sa ramanem tare dezamagiti cand vom descoperi la un moment dat ca multe dintre atitudinile noastre, au fost surori cu lenea si delasarea si ca nu prea avem motive sa ne "bucuram" pentru tot ce-am acumulat in vederea vesniciei...