[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mie îmi place acest cuvânt. Naiv pe alocuri, îmi pare, curajos pe ansamblu, inspirat pe ici pe colo, după gustul meu. Adie niscaiva cugetare, de om tras pe dreapta din iureşul nebun al faptelor, din inerţie, din prea-multa-ideologie-şi-spălarea-creierului.
Tare mi-e teamă însă, în baza cunoştinţelor mele practice şi teoretice (şi mai ales limitate, dar altele nu am) despre hălăduita fiară umană, că discursul e şubred în miezul lui. Să învăţăm astfel, uşurel, că nebunia e mai tare ca noi şi cu totul impenetrabilă la bunăvoinţele noastre mintale. (Despre prostie, încă, nu mai zic nici pâs!) Repet: nebunia e mai tare ca omul mintos. Altfel spus, nu scapă nimeni de nebunie, gândind şi visînd (astea sunt tocmai mecanismele de bază ale căderii), nebunie despre care tot vorbeşte Scriptura şi care, nebunia asta, e o plasă mereu in statu nascendi; decât numa prin Mila Domnului.
Numai prin Mila Domnului vine lecuirea de nebunie. AMIN+

as dori sa dezbraci de poezie daca se poate cuvantul asta, si concret, cu argumente sa vii sa combati cele spuse de mine. daca se poate chiar sa purtam o discutie pe fiecare parte importanta.
de pilda, despre judecata lui Dumnezeu si prezentarea noastra cu bune si rele precum si cauzele lor, in fata Tatalui la judecata. ti se pare cele zise de mine ca se abat de la invatatura sfintilor? nu de alta dar de aici pleaca totul de ajung ortodocsii sa se paruiasca in cuvinte care mai de care mai bine ticluite.

precizez ca nu m-am inspirat din cineva anume insa mi-am insusit invatatura sfintilor cititi.

nu poti veni sa arunci cuvinte fie ele si imbracate ca de nunta fara argumente clare si concrete. si inca ceva: experienta lumeasca de care amintesti despre om nu face nimic pe langa cea descoperita de Dumnezeu.