[leonte]

Discutiile despre dogma INTOTDEAUNA au dus aici: la certuri si dezbinari. Toate au inceput ca simple opinii, apoi simple contraziceri, apoi simple dezbateri in contradicotriu pe un ton mai ridicat. S-a trecut apoi la niste stari conflictuale "nevinovate" si totul s-a incheiat cu blesteme si anateme.

ioan cezar am inteles ca este psiholog deci va putea confirma sau infirma ceea ce urmeaza sa spun.

Deprinderea omului depinde de tipul de activitate pe care o savarseste zilnic. Din asta se nasc proastele obiceiuri. Pe acest mecanism se bazeaza invatatura "cu cel ales ales vei fi,... iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Discutiile in contradictoriu pornite de la intentia de a demonstra ca ai dreptate, predispune subconstientul la asa-numitul duh de impotrivire. Odata ce s-a deprins aceasta atitudine, omul ajunge sa caute nod in papura si sa vada tragedii chiar si acolo unde nu e cazul.

Din astfel de practici se nasc habotnicia si indaratnicia, doua mari pacate nascute din mandrie, conform sfintilor parinti. Habotnicia este cel mai intens criticata de sfintii pustnici, atunci cand fac trimitere la asezarea cu dreapta socoteala. O mare tragedie in acest sens, s-a petrecut in jurul anului 1000 cand s-a pustiit Sinaiul si multi s-au refugiat in Athos. Odata ajunsi acolo, au cautat sa-si pastreze randuiala Sinaita, dar in prima iarna au murit mai mult de jumatate dintre acestia.

Din acest motiv, trebuiesc avute in vedere doi indicatori, asezamantul sfintilor parinti si duhul legii. Cand unul este schiop, tot ceea ce rezulta este sminteala si dezbinare, iar cei ce fac dezbinare nu se pot numi facatori de pace. Fericiti facatorii de pace ...!