Citat:
În prealabil postat de Annyta
Cum vedeți acest aspect?
|
Eu cred ca una este sa ai insomnii si sa nu poti dormi si alta este sa ai niste preocupari care sa iti aduca liniste si bucurie sufleteasca. Cred ca am ani multi de cand ma culc tot la ore mici, (01.00 - 02.00 sau chiar mai tarziu), iar dimineata, la primul zgomot din casa, deja degeaba mai raman in pat. "Eu ziua nu dorm!!"... Duminicile, insa, cand nu trebuie sa merg in vreo vizita, dupa ce ne intoarcem de la biserica, servim masa, pregatesc o cafea cu frisca si lenevesc in fata televizorului vreo zece minute cel mult, pana cand ma ia somnul instantaneu, pentru vreo ora...
Pe mine m-au fascinat intotdeauna povestile cu sfintii parinti care... nu prea ii vedea nimeni dormind, sau dormeau extrem de putin. Sf Antonie Marturisitorul, fiind in inchisoare si supravegheat
sa NU doarma, ajunsese sa doarma mergand prin celula... Oare ce fel de somn poate fi numit acela? Si-apoi, dincolo de orice trimiteri la sfinti parinti, sa ne oprim doar la sfintele noastre manastiri, unde in fiecare noapte se fac rugaciuni, dupa ce abia inainte cu doua ore s-a sfarsit vecernia, iar dimineata trebuie sa se adune la utrenie. E adevarat ca fac prin rotatie, si ca nu intotdeauna ii vedem pe aceiasi, dar in general sunt si dintr-acei care "tin aproape" in toate randuielile. Adunate la un loc, oare cate ore dorm acesti oameni? Dar asta nu inseamna ca atata somn cat au, nu le-ar fi de ajuns pentru o viata sanatoasa. Mai degraba sunt incredintat sa cred ca noi, gasim o interpretare gresita a modului de a ne petrece timpul de veghe. Pentru ca nu-i totuna sa-ti pierzi noptile fara folos, sau pentru folosul nostru si a celor din jur!