Citat:
În prealabil postat de leonte
ioan_ceazar a insirat cele trei virtuti crestine: Credinta, Nadejdea, Dragostea.
Apoi a argumentat ca ordinea enumararii este si ordinea prioritatilor. FALS. Este taman invers.
A doua greseala consta in aceea ca termenul CREDINTA nu inseamna DOGMA. Credinta predicata in Evanghelie nu este predanie nici ortodoxa nici de alt fel. Apostolul enumera acolo 3 tipuri de energii, de trairi duhovnicesti. CREDINTA este acea putere a sufletului prin care toate sunt cu putinta celui ce crede. Nadejdea si Indoiala sunt stari sufletesti, care ne amintesc de Simon Chefa, iar Dragostea este si ea tot emotie, traire.
Din cate imi amintesc eu, intai s-a predicat Evanghelia si poruncile: mila si nu jerfa voiesc! Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima! De voiesti sa fii desavarsit, vinde-ti averile, ia-ti crucea si urmeaza Mie!
La cateva sute de ani, a inceput sa apara dogma, ca replica pentru unele erezii, iar NU ca o porunca Dumnezeiasca. Dogma a aparut din necesitatea de a pastra unita comunitatea iubitorilor de Adevar. Din ceea ce spuneti voi, predica pe care BOR v-a turnat-o cu palnia in cap, rezulta urmatoarea idee principala: Tinta intruparii lui Hristos este randuiala de tipic.
Pentu ca traditia si institutia bisericeasca asta inseamna: un set de reguli si un tipic dupa care se urmareste ideplinirea acelor reguli.
Voi cauta sa nu mai intru niciodata intr-o polemica dogmatica, din cauza ca nu-mi este spre folos duhovnicesc nici mie, nici celor ce s-au vandut robi ai dogmei. Sper sa imi ajute Maica Domnului sa pot si multumesc lui Dumnezeu ca nu toti preotii sunt robi ai dogmei. Ar fi pacat ca o randuiala si o exprimare artistica atat de frumoasa precum traditia bizantina, sa devina o unealta draceasca, pricinuitoare de hula si defaimare a oamenilor de pe pamant, doar pentru ca nu canta si nu vorbesc pe limba noastra.
Ma voi ruga sa apuc ziua in care, o majoritate consistenta a clericilor bizantului vor iubi semenul mai mult decat dogma. Si aceasta nu pentru alt motiv, decat pentru ca imi este dor sa intru intr-o biserica ce pastreaza traditia ortodoxa, dar in care enoriasii toti sunt una, "precum si Noi Una suntem".
|
Leonte, cartea despre care Par. Cleopa spunea ca l-a sporit mult duhovniceste, citind-o pe cand pastea oile manastirii a fost Alfavita duhovniceasca de Sf. Dimitrie al Rostovului. Ti-o recomand cu drag . Vad ca ai ignorat cele postate de mine legat de credinta , nadejde si dragoste. Insa cu toate ca tu spui ca e invers , nu este catusi de putin invers si saincerc sa mai explic odata de ce.
In cuvintele Apostolului este vorba de dragostea dumnezeiasca pe care la urma o primim, prin credinta si nadejde. In aceasta carte ce ti-am amintit-o mai sus, explica foarte bine, ca nu poti avea nadejde daca nu traiesti intru Hristos si nu implinesti legile Domnului. Si nu poti trai intru Hristos, si implini legile Domnului daca nu ai credinta. Deci e nevoie de credinta ca sa incepi trairea crestina, din traire si respectare a Legii vine nadejdea iar apoi ca rasplata primesti dragostea dumnezeiasca.
Acum faci referire la dragoste ca fiind prima. Da aici ai dreptate ca e vorba dragostea omeneasca pe care tot omul o are si care este dintru inceput in inima omului mai mult sau mai putin. insa Lonte draga nu confunda dragostea omeneasca cu dragostea dumnezeiasca.
Sigur ca ai dragoste omeneasca dar si ateul o are si o revarsa cum stie el. Intelegi?
Daca nu ai dragostea dumnezeiasca nimic nu ai. Asta spune si Apostolul fara ea esti chimval rasunator cum sunt ateii de pilda. Si oamenii care nu traiesc crestineste.
Deci in fragmentul indicat de tine din Apostol este vorba de dragostea dumnezeiasca care este roada Duhului si cununa dumnezeirii si care vine ultima ca harisma pentru credinta, nevointa, nadejde siu iubire de Dumnezeu si aici asta este ordinea iar ce spui tu e vorba de dragostea omeneasca pe care o avem dintru inceput, da, si care o daruim cum stim si cum o avem, si pe ea lucram si ne nevoim sa o curatam de pacate.
Si aici am vazut ca se impart ortodocsii in doua tabere si se acuza reciproc dar in desertaciune o fac. Cei ce sustin dogma acuza pe cei ce traiesc ca nu respecta dogma iar cei ce traiesc acuza pe cei ce sustin dogma ca nu traiesc crestineste. insa si unii si altii au dreptate, de fapt ambele tabere sunt schioape de un picior, ca e nevoie si de traire crestina si de intelegerea invataturilor. Mai bine fiecare ar completa partea lipsa sa nu mai schioapate. Aceasta este si cauza contrazicerilor. ca daca omul le-ar avea pe amandoua nu s-ar contrazice.
Cand am inceput trairea crestina cu spovedanie si ascultare primul indemn al duhovnicului a fost, si acum studiu. Datii tare imi spunea, cititi, invatati si ce nu stiti intrebati-ma. Insusiti-va dogma , invatatura, si chiar mi-a recomandat o ordine a studiului.