Am multe si mari ispite si nici eu nu reusesc intotdeauna sa-mi pastrez calmul. Nu intotdeauna sunt pe faza. Mai am mult de luptat cu mine insami. Caci necuratii nu sunt atat de departe de noi cat ne place sa credem. Asa cum scrie in randurile urmatoare, o ispita sau un necaz pot deveni ocazii pentru a ne inalta prin rugaciune sau ocazii pentru a face voia celui rau:

,,Invazia unui sentiment de tristete in suflet este, de altfel, unul din efectele cele mai imediate ale actiunii diabolice. "Gandurile care vin de la demoni sunt in primul rand tulburi si amestecate cu tristete", noteaza Sfantul Varsanufie. Si, viceversa, se poate spune ca orice stare de tristete in suflet este, in toate imprejurarile, semnul unei actiuni demonice. "Tot ce se face cu tulburare si tristete vine de la demoni", mai spune marele scriitor clasic. (...)

Chiar atunci cand demonii sunt cei care genereaza sau intretin starile de tristete, ei nu pot s-o faca decat pentru ca gasesc in suflet un teren favorabil si beneficiaza de o anumita participare (mai mult sau mai putin constienta) din partea vointei omului. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur ii poate spune lui Stagir: "Demonul nu e catusi de putin in tine autorul acestei intunecate tristeti, ci insasi aceasta tristete ii vine in ajutor demonului, si el iti sugereaza aceste ganduri rele." Adesea, tristetea preexista interventiei directe a diavolului, iar acesta din urma nu face decat sa profite de situatie pentru a creste patima."

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/editori...ale-70109.html