Citat:
În prealabil postat de rainrainbow
in ziua 50cimii in momentul cand Duhul Sfant s a pogorat peste apostoli acestia nu numai ca s au inteleptit dumnezeieste,dar au transmis si harul tuturor preotilor ortodocsi ....
|
Aici e greseala ta. Harul nu se transmite ca o mostenire ereditara, de la episcop la preot. Aceasta viziune manipulatorie face din Dumnezeu, jucaria preotimii, ceea ce este de dreptul blasfemie. Una dintre proprietatile harului este ca se poate pierde si se poate redobandi. Pustnicii batrani, care sunt cei mai versati dintre toti oamenii in tainele Duhului Sfant, aveau semne prin care cunoasteau cand sunt parasiti de har.
Parasirile harice descrise de Siluan Atonitul, sunt destul de rare. Ma refer la maniera brutala si lesne de identificat. Din ceea ce stiu eu de la cei cu "experienta in domeniu" caderea incepe ca o alunecare subtila pe gheata. Incat initial nu iti dai seama ca esti pe o panta descendenta.
Acum ne intoarcem la basme, de fapt la metafore. Imagineaza-ti ca diavolul este ca un vrajitor invizibil [desi nu asta este] care cauta sa te hipnotizeze ca sa pasesti in Valea Mortii. Pana nu vei face pasul in acesta Vale [inexistenta], diavolul nu va risca sa-si dea de gol prezenta si nu te va brusca prin nimic. In fapt, aceasta "alunecare" se petrece doar in relatia ta cu tine insuti, sau cu constiinta ta. Sa presupunem ca ai petrecut primele 3 zile din postul mare in post si rugaciune. Te-ai rugat cu rugaciunea sf. Efrem Sirul si ai dobandit Harul. Bucuria pe care o vei simti, cat si sentimentul de izbanda te vor impinge la o delasare. Ca si cum razboiul cu tine insuti s-ar fi incheiat. Si apoi urmeaza alunecarea... intoarcerea in Valea Mortii. Cam asa am priceput eu, din spusele celor mai incercati decat mine.