Citat:
În prealabil postat de leonte
Aici e greseala ta. Harul nu se transmite ca o mostenire ereditara, de la episcop la preot. Aceasta viziune manipulatorie face din Dumnezeu, jucaria preotimii, ceea ce este de dreptul blasfemie. Una dintre proprietatile harului este ca se poate pierde si se poate redobandi. Pustnicii batrani, care sunt cei mai versati dintre toti oamenii in tainele Duhului Sfant, aveau semne prin care cunoasteau cand sunt parasiti de har.
Parasirile harice descrise de Siluan Atonitul, sunt destul de rare. Ma refer la maniera brutala si lesne de identificat. Din ceea ce stiu eu de la cei cu "experienta in domeniu" caderea incepe ca o alunecare subtila pe gheata. Incat initial nu iti dai seama ca esti pe o panta descendenta.
Acum ne intoarcem la basme, de fapt la metafore. Imagineaza-ti ca diavolul este ca un vrajitor invizibil [desi nu asta este] care cauta sa te hipnotizeze ca sa pasesti in Valea Mortii. Pana nu vei face pasul in acesta Vale [inexistenta], diavolul nu va risca sa-si dea de gol prezenta si nu te va brusca prin nimic. In fapt, aceasta "alunecare" se petrece doar in relatia ta cu tine insuti, sau cu constiinta ta. Sa presupunem ca ai petrecut primele 3 zile din postul mare in post si rugaciune. Te-ai rugat cu rugaciunea sf. Efrem Sirul si ai dobandit Harul. Bucuria pe care o vei simti, cat si sentimentul de izbanda te vor impinge la o delasare. Ca si cum razboiul cu tine insuti s-ar fi incheiat. Si apoi urmeaza alunecarea... intoarcerea in Valea Mortii. Cam asa am priceput eu, din spusele celor mai incercati decat mine.
|
Sunt doua lucruri distincte. Iarasi fiind incomplet in cuvant, oamenii inteleg ca nu se transmite harul de la Apostoli ca un fluviu continuu pana la preotii de astazi.
Deci harul in cazul personal, este cum il descrii mai sus, il primesti si il pierzi la inceput nestiut , ca o alunecare, adevarat cu totul din cele explicate. Dar aceasta este valabil tuturor deopotriva, monahi, preoti, mireni.
Insa harul in Biserica este transmis prin preoti la credinciosi si este continuu de la Apostoli pana astazi, prin hirotonire.
Unele profetii ale sfintilor sunt inca tinute ascunse pentru ca omul sa nu se sminteasca. Preotul nu este sfant insa este sfintit, si este vas ales al Domnului prin care se revarsa Duhul Sfant la noi credinciosi prin taine. Si una din profetii aceasta este: cand preotul decade de tot din credinta, insa mai sunt oameni rugatori si drept credinciosi, atunci Dumnezeu fiind iubitor pentru dreptcredinciosii sai, doar va folosi mana preotului pentru a darui Harul sau dreptcredinciosilor. deci are dreptate Par. Cleopa, preotul si in sant mort de beat de ar fi, in timpul slujbei harul se pogoara prin acest vas ales, spre multimea insetata de har.
Harul in Biserica Ortodoxa este neintrerupt de la Apostoli si pana astazi. Iar preotul trebuie respectat si iubit tocmai pentru aceasta. ca este vasul ales al Domnului prin care se revarsa harul Duhului catre noi. Insa nu este meritul vasului ci meritul Duhului Sfant. Sigur daca vasul se curata, si se indumnezeieste cu atat mai bine pentru noi credinciosii.