Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Da, milostenia acoperă mulțime de păcate - parcă Sfîntul Ioan Gură de Aur a scris asta, nu? Probabil "pentru că dragostea acoperă mulțime de păcate" de la 1 Petru 4, 8.
Dar de post nu știam, că s-ar ierta păcatele prin post. Poate prin post și rugăciune.
Am mai găsit o metodă de a primi iertarea fără a o cere în mod expres:
"Să știe că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate." la Iacov 5, 20
|
Mi-ai luat-o înainte cu versetul din Iacov...:) Tocmai vroiam să adaug, descoperisem pe seară...
Cât privește postul, revin la ceea ce am mai zis în legătură cu distincția dintre post și abstinență sau ambiții personale care se vor a fi post: postul este intim legat de rugăciune (precum și de toate celelalte din țesătura vieții creștine, care sunt inseparabile, o singură cămașă), mai mult, dacă nu e cerut permanent prin rugăciune, nici nu văd de ce ar fi lucru creștinesc. Așadar am zis post, presupunînd, implicit, rugăciunea. Rugăciune fără post se poate, însă post fără rugăciune nu văd cum ar fi posibil.
Rugăciunea e condiția de toată vremea a creștinului. Că e rostită sau nu, întrucât a te ruga înseamnă nu doar rostirea unei formule sau a unui șir de formule verbale, ci mai degrabă o așezare a ființei, o atitudine permanentă de a fi cu credință și umilință înaintea Domnului. În acest sens, nici o lucrare nu poate fi în afara rugăciunii. Așa cred, Florine, Doamne ajută!