[dobrin7m]

Frate Cezar-Ioan
"Oare respectarea întocmai a formulelor şi rânduielilor (pe care credincioşii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat pentru a înainta în virtute) poate substitui lucrarea de pocăinţă? "

Ceea ce stiu cu siguranta, privind la vietile sfintilor este ca tocmai ascultarea si respectarea intocmai a formulelor si randuielilor din Biserica Ortodoxa i-a condus pe sfinti catre iubirea cea adevarata.

Nu discuta nimeni de substitutie, nu te juca cu cuvintele, insa lucrarea de pocainta fara ascultare si respectare a formulelor si randuielilor ce constituie trairea crestina, nu este lucrare de pocainta ci inselare. Acestea, pocainta si trairea crestina se intrepatrund , se impletesc, si dintr-una vine alta si invers.
Chiar daca omul se pocaieste dar vede canonul si ascultarea ca pe ceva inchistat si constrans , prin pocainta va dori singur sa se constranga (taierea voii), sa se nevoiasca si sa inainteze spre Hristos.
Iar prin inceperea unei trairi crestine, prin exercitiul rugaciunii (acatiste, paraclise, rugaciunile serii, ale diminetii) vine pocainta si plansul si astfel inaintarea spre Hristos.

Ai grija frate Ioan Cezar ca ti-ai acordat prea multa libertare vizavi de ascultarea de duhovnic, pocainta nu se face de unul singur, si aceasta libertate uneori vine din mandria de sine, ce la inceput porneste din bucuria mintii ca a inteles credinta. insa usurel vine caderea.

Si cel mai mare pustnic, din varful Athonului, coboara la 6 luni, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca la staret. Se smereste si isi plange astfel pacatele. Si mai ales respecta intocmai formulele si randuielile.