Credinta este cea mai buna fapta, nevointa fara dreapta credinta nu e nimic. Chiar pentru un pacatos mare, simpla marturisire a adevarului si dreptei credinte inainte de omorare ii aduce mucenicia si de obicei are si sfinte moaste. Talharul de pe cruce nu a avut nevointe pana sa ajunga rastignit.
Nimeni nu afla dreapta credinta doar din intamplare, e luminat mai intai, iar aceasta se face de obicei datorita si a unor fapte bune ale acelei persoane, in special smerenia. Vedem asta in pasajul cu Sf. Corneliu Sutasul. De aceea orice argumente si chiar minuni vede un ateu sau eterodox, pana nu este vrednic sa vada adevarul nu vede nimic.
Sfantul Ciprian spune: "Câtă credință avem, atât ne împărtășim de harul divin." Parintele Rafail spune ceva tot in sensul asta, se refera la nevointa, nu la nevointa fara dreapta credinta. Catolicii pun un accent exagerat pe faptele bune pentru ca au si o intelegere diferita fata de cea ortodoxa. Se spune ca tocmai asta a fost un motiv invocat de Luther, care a zis ca nevointele nu il ajuta sa progreseze si a cazut in cealalta extrema, spunand ca nu mai conteaza faptele, ci doar credinta si harul.
Asadar unui catolic nu-i sunt de folos faptele bune pentru ca nu are dreapta credinta si nici nu e in Biserica, dar, asa cum spune si Sfantul Serafim de Sarov, faptele acestea ii pot aduce mila lui Dumnezeu pentru luminare si astfel sa vina in Biserica Ortodoxa.
Un alt citat din Sfantul Ciprian: „asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444].
|