[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

"formulele verbale" ajuta omul sa-si aseze mai intai mintea, pe urma inima si vointa dupa forma rugaciunii.
Lucru anevoie de realizat de altfel si a nu se confunda cu parerea de sine, cum ca am fi dobandidt deja aceste lucruri si am trecut de etapa "formulelor".

Aşa este, bun avertisment.
Totuşi, interesant lucru, chiar cei care nu au timp de formule (unii limitîndu-se la un simplu "Doamne" din când în când) îşi văd de viaţa lor creştină, nevoindu-se cu pocăinţa şi sporind mult duhovniceşte.
Cel mai bine am găsit explicat acest lucru în cărţile Sfântului Teofan Zăvorâtul despre rugăciune.
Şi Părintele Rafail Noica pune accent tot pe această stare lăuntrică de aşezare înaintea Domnului, în detrimentul rostirii papagaliceşti şi fără folos a rugăciunilor şi pravilelor.

Se pare că avem tendinţa, mulţi dintre noi, să picăm în forme idolatre ale papagalului mecanic rugătoriu, în loc să vieţuim pur şi simplu creştineşte.
Probabil pentru că e puternică în noi tendinţa spre îndulcire.
Unii se îndulcesc cu mâncare şi băutură, alţii cu sexul, alţii cu literatura şi muzichia, alţii cu rugăciuni şi mersul la biserică şi colindatul pe la mânăstiri.
Puţini cred că se mai îndeletnicesc cu tăierea voii, în detrimentul îndulcirii. Tăiere/omorâre de sine fără de care intrarea pe Uşa Milostivirii este o iluzie a minţii.

De aceea cred că avem mare nevoie de duhovnici iscusiţi care să ne ţină în tensiune permanentă şi suitoare pe Munte. Altminteri ne oprim, satisfăcuţi de sine şi ne îndulcim cu amintiri şi multă imaginaţie...