Mulți cardinali se opun ca noul Papă să fie un italian (după un polonez și un german), din cauza scandalurilor care au agitat Vaticanul în ultimele luni, însă acest lucru rămâne posibil, existând mai mulți favoriți, printre care arhiepiscolul de Milano, Angelo Scola.
Începând cu perioada Renașterii a existat obiceiul ca Papa să fie ales din rândul persoanelor din "peninsulă" (devenită Italia în 1861), până când alegerea lui Karol Wojtyla, în 1978, a întrerupt această tradiție seculară, urmată de cea a germanului Joseph Ratzinger. Înainte de aceasta, ultimul Papă provenit din afara peninsulei italice a fost Adrian VI, în 1523.
Există grupuri de persoane care pledează pentru ca Sfântul Scaun să revină unui italian. Argumentul lor este că reforma din ce în ce mai urgentă a conducerii Bisericii ar putea fi mai ușor realizată de un italian, care înțelege cum funcționează aceasta și care ar dispune de pârghii în interiorul mecanismului de conducere.
În plus, italienii vin în următorul conclav cu cel mai numeros grup: 28 de electori.
De partea cealaltă, "Vatileaks", scandalul scurgerilor de informații de la Vatican, a reîntărit ostilitatea anumitor cardinali, care nu sunt originari din "peninsulă", față de o eventuală candidatură italiană, scandalul fiind perceput ca un rezultat al intrigilor între italieni pentru controlul Curiei.
Cardinalii italieni nu sunt uniți, având poziții divergente îndeosebi în ceea ce privește raportul cu politica italiană.
Printre favoriții la conducerea Bisericii se numără arhiepiscopul de Milano.
Chiar înainte ca Papa să-și anunțe, la 11 februarie, demisia, Angelo Scola, în vârstă de 71 de ani, a fost și el citat, alături de canadianul Marc Ouelles, drept favoriți ai lui Benedict XVI și unul dintre prelații a cărui carieră intelectuală îi perimite să îl succeadă pe teologul Joseph Ratzinger.
Nominalizarea, în 2012, a fostului patriarh de Veneția la conducerea celei mai mari eparhii din Europa, structură care, în trecut, a dat mai mulți papi, a fost considerată drept rampă de lansare la Sfântul Scaun.
Cu o cultură bogată și conservator în ceea ce privește morala, Scola a făcut parte din aceeași școală teologică de care aparține și Ratzinger, cea a revistei "Communio", care insistă asupra noutății Conciliului Vatical II (1962/65), dar și a continuării tradiției. În tinerețe, acesta a fost legat de mișcarea "Comuniune și libertate", devenită în prezent o mișcare conservatoare influentă în Italia. Ostil oricărei islamofobii, el a lansat o revistă renumită de idei și dialog islamo-creștin, denumită Oasis.
Având un stil sec și fără multe aparții în presă, Scola s-a angajat, la fel ca Ratzinger, în lupte precum critica laicității franceze.
Un alt personaj titrat este Gianfranco Ravasi, ministrul Culturii al Vaticanului, care debordează prin idei și inițiative, spirit prietenos și deschis și capabil să citeze în aceeași intervenție un părinte al Bisericii din primele secole, pe Jean-Paul Sartre și un mistic hindus. El este unui dintre primii prelați "de pe Twitter" și este responsabil de lansarea "Curții Neamurilor", un forum de dialog cu intelectualii necredincioși.
O scurtă intervenție a Papei, adresată cardinalul Gianfranco Ravasi, a ieșit în evidență: "Domnul vă va binecuvânta pentru această muncă, pe care ați depus-o într-un mod strălucit".
Un alt italian foarte apreciat de papă este Mauro Piacenza, în vârstă de 68 de ani, prefect al influentei Congregații pentru Clerici, riguros, foarte conservator, care are reputația de "cel mai muncitor" reprezentant din rândul Curiei și care l-ar putea înlocui pe secretarul de stat, Tarcisio Bertone.
Un alt favorit, menționat adesea, este șeful confederației episcopale, Angelo Bagnasco, a cărui abordare moderată este foarte apreciată în lumea catolică.
http://adevarul.ro/international/eur...995/index.html