În practica psi, în special în consultul psihiatric la anamneză, printre primele investigații pe care le facem când avem un nou-venit, se numără și întebările privind "funcționarea instinctelor": hrană (poftă de mâncare, excese), sete, sex, somn.
Invariabil, oamenii care acuză o problemă sau alta, prezintă și tulburări ale somnului. În depresie, de pilda, unii sunt hiper-somniaci, alții dimpotrivă. Am cunoscut un pacient care nu dormise 8 zile, timp în care a primit înștiințarea că este un ales al Domnului.... Înțelegeți cum devine problema?....
Orice abatere semnificativă și statornică (zile și săptămâni) de la durata medie a somnului, dacă a survenit de la sine (fără un program special, cum ar fi cel al rugătorilor aflați sub ascultare de duhovnic) indică o afecțiune psihică, uneori și organică (de pildă în tulburările glandei tiroide).
Ar fi multe de spus... E un domeniu uriaș...
Dar dacă somnul e iluzie, ce să mai vorbim despre el... Mai bine ascultăm noi povești, că tot avem vreme de pierdut. Dacă nu dormim? (e ora 2 noaptea la mine acum...)
Last edited by cezar_ioan; 26.02.2013 at 02:16:03.
|