Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Virtuțile creștine decurg, înfloresc și rodesc una din alta. Nu sunt înșirate, nu se află în raport de succesiune, ci ÎN RAPORT DE PRIMORDIALITATE, germinează și SE NASC UNA DIN ALTA în procesul viu al trăirii creștine.
Iată un "mic" argument: "Și tot ce nu este din credință este păcat." (Romani, 14.23)
Rădăcina pomului vieții este credința. Tot ce nu e din această rădăcină, e sortit morții.
Cum este, așadar, dragostea aceea naturală care nu vine din credință? Iată cum: păcătoasă. O arată Apostolul.
Mai poți spune acum, dacă ai prins duhul, că e "taman invers"?
E invers, da, dar numai pentru necreștin.
|
Nu ma mai apuc sa reiau ceea ce ma spus deja. Dobrin7m, nu te-am ignorat, dar nu vad rostul pentru care trebuie sa citez pagini intregi in care se sutine aceeasi idee gresita. Este vorba despre confuzia dintre crez si credinta. Sf. apostoli nu predica decat un singur crez, ca Iisus a murit pentru pacatele intregii lumi si Dumnezeu l-a inviat. Iar celor ce cred ca Iisus a fost jerfa de ispasire a pacatelor si nu mai este nevoie de un altfel de jerfa din parte lor, Dumnezeu le da Har. Mai departe intervine credinta, care nu este aceeasi cu crezul predicat. Daca si voi veti crede ca Dumnezeu va da Har, prin simpla jerfa de sine pe care a facut-o Iisus, atunci asa va fi. In acest tip de predica totul se concentreaza pe energia credintei, crezul functionand mai mult ca o ancora psihologica. Preotimea harpareata va indeamna sa credeti ce nu veti putea dobandi mila lui Dumnezeu decat prin institutia bisericeasca ai carei mulgatori sunt ei. Cand crestinii isi puneau la picioarele apostolilor averile, apostolii nu-si insuseau mai intai lor si resturile le aruncau enoriasilor precum unor caini ce dadeau din coada.
Dragostea predicata de apostolul si adusa in discutie de mine prin citate, nu este dragostea lumeasca, omeneasca. Dragostea lumeasca,
tine de minte raul si cauta ale sale. Dragostea lumeasca este doar petru cei ce te iubesc nu si pentru cei ce te blastama si te barfesc, sau te nedreptatesc.
Dragostea Evangheliei, este taman pe dos, caci nu se trufeste si nu cauta ale sale. Aceasta dragoste este dovada unei legaturi directe cu Dumnezeu, restul cu mostenirea harului ce curge din episcop in episcop ca o parola secreta, este o falsa nadejde de mantuire. Ca drept dovada iata si spurcaciunile aducatoare de sminteala din sanul BOR.
Voi ma contraziceti din cauza ca oricarui om ii este mai confortabil sa creada ceva cu care s-a obisnuit, decat sa studieze posibilitatea de a fi fost amagit de unii care nu-i vor binele. Tocmai pe acest fenomen de lenevire intelectuala se bazeaza si manipularea. Aceasta lenevire intelectuala este din lipsa acelei prezete continue la Dumnezeu pe care o recomanda deschis Arsenie Papacioc, cat si toti marii asceti din trecut.