[dobrin7m]

Sfintii Parinti ne invata ca nu avem voie sa atingem sufletele nici macar cu o adiere de vant. V-ati intrebat vreodata cum vine asta si cum se face? si ce ne invata ei aici? V-ati gandit vreodata profund la aceasta fraza? ati rugat pe Dumnezeu vreodata sa va lumineze sa intelegeti cum trebuie sa faceti asta? Cum sa facem sa nu atingem sufletele nici macar cu o adiere de vant?
Cu omul trebuie sa te porti mai usor decat vantul, in asa fel incat sa fii mai usor ca vantul ce adie pe langa trupul sau.

Noi oamenii purtam pacate in inima, suntem pacatosi iar atingerea ce il doare este atingerea pacatului sau. Cu cat este mai pacatos cu atat atingerile il dor mai tare si reactioneaza pe masura. adica cauta sa identifice pacatul celuilalt si acolo sa il atinga si sa il raneasca.
acum in lumea asta nebuna oamenii au ajuns sa practice aceasta tehnica cu multa maiestrie. Care mai de care mai expert, mai subtil si abil in a descoperi pacatele celor din jur si in ai rani direct in el, in inima.
De ce credeti ca spun parintii nostri, sfintii nostri sa privim doar la pacatele noastre? sa avem grija de mantuirea noastra mai intai? ei bine din aceasta cauza, pentru ca nefiind curatit in loc sa ajuti, sa odihnesti, sa alini, ranesti, lovesti si devastezi suflete. De aceea spun parintii, vezi de tine si pacatele tale, nu purcede la vindecarea altora pana nu esti vindecat ca atunci nu vindeci ci mai rau imbolnavesti.

Chiar si cea mai mica apropiere de un alt om lasa o urma, adica ori dobandesti folos ori vatamare pentru suflet.