“Durerea va trece de la sine”
"Perspectiva potrivit careia atunci cand durerea dispare, totul va fi iertat in mod organic, firesc, fara implicarea mea este neadevarata. Nimic nu poate fi iertat de la sine.
Iertarea este o combinatie de vointa si emotie. Iau decizia in forul meu interior si apoi o duc la implinire folosindu-ma de emotii. Vedem asadar ca iertarea este un proces gradual si nu o chestiune rapida de genul: am iertat si am uitat. In unele cazuri este un proces de lunga durata care depinde de cat de mult am fost raniti. Si inca ceva: ideal este ca cel care iarta sa nu se astepte la reciprocitate. Si nici la o reconciliere automata sau o imbunatatire a comunicarii cu cealalta persoana.
Daca am iertat, nu inseamna neaparat ca relatia noastra va redeveni ca inainte, ca si cum nimic nu s-a petrecut. Uneori relatia se schimba – si se schimba radical.
Iertarea este darul pe care eu pot sa il ofer altcuiva. Si il ofer fara a astepta nimic in schimb. Dar oare asta ne dorim? Noi ne-am astepta ca celalalt sa se schimbe, sa-si remedieze greselile, sa se caiasca. Dar nu, aceste aspecte nu sunt obligatorii – desi pot aparea. Acceptandu-l pe celalalt asa cum este, iertarea noastra il va ajuta poate putin. Dar nu avem garantia ca se va schimba. Iertarea este un act de generozitate, dar si un risc; generozitate, pentru ca intr-adevar vine din suflet, dar riscant, pentru ca nu ai o garantie ca se va ajunge undeva. Efectul iertarii este necunoscut – atat pentru mine cat si pentru celalalt.
Atunci cand vorbim despre ofense, este important sa ne amintim ca esenta suferintei noastre legate de ele sunt asteptarile noastre nejustificate. Primul lucru pe care ar trebui sa il facem atunci cand simtim vreo durere interioara este sa ne intrebam: au fost asteptarile mele conforme cu realitatea?
Daca au fost, atunci putem incerca sa vedem ce a mers prost. Daca nu au fost, atunci problema ofensei este una mult mai putin sustenabila."
|