Cum e mai bine? Sa spunem sau nu celorlalti ce ne supara?
"Cand suntem ofensati, ne intrebam adeseori daca e bine sau nu sa ne plangem in fata celui care ne ofenseaza.
Depinde de situatie si de cat de apropiata este relatia mea cu acea persoana si daca am de gand sa continui sa comunic cu ea. Acest lucru va determina reactia mea la cuvintele si actiunile sale. Daca vreau sa continuam relatia, atunci ar trebui sa-i comunic ce este dureros pentru mine, care cuvinte ma ranesc, sau de ce nu reactionez. Desigur, trebuie sa facem aceste asertiuni intr-un mod limpede (ma deranjeaza, ma raneste, ma face sa ma simt prost, eu detest asta, etc).
Ce facem atunci cand vine vorba de lucruri serioase, cum ar fi sanatatea noastra? Iata un exemplu simplu. O persoana sta langa mine,si, fara a cere permisiunea, incepe sa fumeze. Fumul obisnuieste sa imi provoace dureri de cap. Acea persoana nu doreste sa-mi faca rau in mod intentionat. Oare ar trebui sa stau si sa sufar sau ar trebui sa-l spun: stiti, am o durere de cap, ati putea sa nu mai fumati?
Un astfel de raspuns la actiunile cuiva nu inseamna ca judec persoana respectiva, ci pur si simplu afirm ce nu-mi place, fara a ma simti ofensat. In acest caz putem vorbi despre sentimentele si reactiile noastre, dar trebuie sa ne amintim ca, alteori, raspunsul nostru emotional este inadecvat pentru situatia data. Aceasta inadecvare poate fi din cauza ca suntem obositi, sau nu ma simt bine chiar atunci si acest lucru, creste pe moment sensibilitatea mea, asa ca, uneori, putem sa si exageram o situatie banala: cum e posibil, cum se poate asa ceva? - fara ca celalalt sa fi gresit in mod deosebit."
|