„Până la sfârșitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleșii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credință, o vor face reușind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne și minuni dumnezeieștica în ziua de azi., Acei aleși ai vremurilor din urmă își vor lucra mântuirea dinmijlocul lumii și ascunși de ea, în smerenie, iar în Împărăția Cerurilor eivor fi mai mari decât Părinții făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpurinimeni nu va mai lucra semne minunate în fața ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc și să-i îndemne pe caleaanevoioasă a mântuirii. Mulți dintre oameni, stăpâniți fiind de duhulnecurat al neștiinței vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pecare mulți merg".
Profeția Sf. Nifon de Constanțiana, din insula Cipru
[...]
Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ne spun limpede că duhul vremurilor de peurmă nu va fi unul de "renaștere spirituală" și de "revărsare a Sfântului Duh", cidimpotrivă. Că vom avea de-a face cu o apostazie aproape generalizată, având formeatât de subtile, încât până și cei aleși vor fi în pericol să fie înșelați. Că dreaptacredință creștină aproape va dispărea de pe fața pământului, cum citim în SfântaEvanghelie: Dar Fiul Omului când va veni, va găsi oare credință pe pământ? (Luca18,8). Satan este cel care va fi dezlegat în vremurile din urmă (Apoc. 20,3), în scopulcelei mai mari și mai de pe urmă revărsări a răului pe pământ.
"Mișcarea harismatică", produs al unei lumi lipsite de Taine și de har, al unei lumice însetează după "semn", fără să fie în stare "să deosebească duhurile" prin carese fac aceste semne, este ea însăși un "semn" al lumii apostaziate în care trăim. Câtdespre mișcarea ecumenică, ea rămâne în continuare o mișcare a "intențiilor" și a"faptelor bune", ce emană dintr-un umanitarism anemic și lipsit de substanță. Ce seva întâmpla, însă, atunci când lui i se va alătura o mișcare care să aibă cuadevărat "putere"?
Când mișcărea ecumenică va fi cu adevărat însoțită de tot felul de puteri și desemne și de minuni mincinoase(II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil să i seopună? Căci"mișcarea harismatică", la ora actuală, devine salvarea unui ecumenism împotmolit, în scopul de a-l împinge spre țelul final. Iar acest țel, adică "refundamentarea Bisericii lui Hristos", după cum am văzut, nu este unul denatură "creștină". Aceasta este doar o fază în atingerea adevăratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unități spirituale" a tuturor religiilor pe pământ, care să înglobeze întreaga omenire.
Fragment extras din cartea Pr.Serafim Rose, pe care o recomand:
Ortodoxia si Religia Viitorului de Ieromonah Serafim Rose