În prealabil postat de Mihailc

Interesant că ai reacţionat doar la fragmentele care ţi-au ciupit orgoliul. Simptomatic, nu crezi?

Sau te pomeneşti că ego-ul inflamat e doar o acoperire în lupta pentru "apărarea credinţei"!?

Mă gândesc să nu te las totuşi fără mângâierea unui răspuns la dilemele tale, dacă tot m-ai folosit pe post de "prieten imaginar" ca să le exprimi.

Nu-mi provoacă greaţă un islamist sincer în trăirea lui, nici un hindus devotat hinduşiei lui, chiar dacă orizontul nădejdilor lor este iluzoriu. Ei pot fi recuperaţi pentru Hristos, întrucât fantasmele lor metafizice nu sunt autoamăgiri confecţionate din cioburi de adevăr.

În schimb mă dezgustă coloniile tot mai numeroase de ortodoxiuri care invadează intestinele pravoslavnice, îmbolnăvind organismul eclezial cu agitaţia lor toxică. Aceşti paraziţi ai dreptei credinţe fac mai mult rău Bisericii decât toţi păgânii, masonii şi heterodocşii la un loc, fiindcă zădărnicesc altoirea mlădiţelor tinere pe Viţă prin promovarea ostentativă a unei evlavii nevertebrate, contaminată de sectarism larvar.

Acestea fiind scrise mă retrag din discuţie, pentru că deja am exagerat cu sucul de lămâie. Hasta la vista!