[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Parascheva16

„Până la sfârşitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleşii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credinţă, o vor face reuşind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne şi minuni dumnezeieşti ca în ziua de azi., Acei aleşi ai vremurilor din urmă îşi vor lucra mântuirea din mijlocul lumii şi ascunşi de ea, în smerenie, iar în Împărăţia Cerurilor ei vor fi mai mari decât Părinţii făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpuri nimeni nu va mai lucra semne minunate în faţa ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc şi să-i îndemne pe calea anevoioasă a mântuirii. Mulţi dintre oameni, stăpâniţi fiind de duhul necurat al neştiinţei, vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pecare mulţi merg".
Profeţia Sf. Nifon de Constanţiana, din insula Cipru [...]

Doamne, oare de cate ori ar trebui sa citim acest pasaj ca sa ne patrunda in adancul sufletului, sa-l putem intelege, sa-l putem accepta, sa-l putem trai... Ce ne lipseste oare, pentru ca aceste vorbe atat de simple, sa poate deveni rod desavarsit in inimile noastre imbolnavite de patimi si pacate? Vom putea spune noi, in ceasul de pe urma: "Doamne, de ce nu ne-aI spus noua, Cuvantul de Folos?"

În prealabil postat de Parascheva16

Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne spun limpede că duhul vremurilor de pe urmă nu va fi unul de "renaştere spirituală" şi de "revărsare a Sfântului Duh", ci dimpotrivă. Că vom avea de-a face cu o apostazie aproape generalizată, având forme atât de subtile, încât până şi cei aleşi vor fi în pericol să fie înşelaţi. Că dreapta credinţă creştină aproape va dispărea de pe faţa pământului, cum citim în SfântaEvanghelie: Dar Fiul Omului când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca18,8). Satan este cel care va fi dezlegat în vremurile din urmă (Apoc. 20,3), în scopul celei mai mari şi mai de pe urmă revărsări a răului pe pământ.

Acest avertisment al inselarii, despre care auzim la orice pas, ar trebui sa devina o obsesie lucida si binecuvantata a fiecaruia dintre noi. Cum sa scapam de ea? Care sunt "armele" cu care s-o intampinam si cu care sa ne aparam? Dac-am sti ce inseamna cu adevarat mandria, ne-am ingrozi de cat de lipsiti de aparare suntem in acest "razboi"... Daca am descoperi smerenia si am cauta-o mai mult decat ne dorim ca altii sa se smereasca, ce "avantaj" am avea asupra "inamicului", care nu ne mai poate atinge, fiindca Insusi Mantuitorul Hristos, ne-ar fi pavaza de nepatruns... Daca am dobandi "gloantele", "grenadele" si chiar "bombele" pentru "lovitura de gratie", pe care le aflam in rugaciunea curata, mersul regulat la sfintele liturghii, spovedaniile dese si sfanta Impartasanie, nu sunt oare acestea "cele necesare" mantuirii despre care ne vorbea Sf. Nifon?
Cand spunem ca "cei alesi vor fi in pericol sa fie inselati", unde ar trebui sa ne gandim, oare? La orbirea din mandrie? La compromisul fata de confortul material si linistea aparenta pe care inconstient o cerem lui Dumnezeu pentru copii nostri, ca si cum ei ar trebui sa le aiba pe toate "de-a gata"!... Din ce colt al intunericului va veni inselarea si cum s-o recunoastem noi, atat de adananciti in slabiciuni si compromisuri cotidiene?...

În prealabil postat de Parascheva16

"Mişcarea harismatică", produs al unei lumi lipsite de Taine şi de har, al unei lumi ce însetează după "semn", fără să fie în stare "să deosebească duhurile" prin care se fac aceste semne, este ea însăşi un "semn" al lumii apostaziate în care trăim. Cât despre mişcarea ecumenică, ea rămâne în continuare o mişcare a "intenţiilor" şi a "faptelor bune", ce emană dintr-un umanitarism anemic şi lipsit de substanţă. Ce se va întâmpla, însă, atunci când lui i se va alătura o mişcare care să aibă cu adevărat "putere"?

Ce se va intampla?... Suntem oare pe deplin constienti de acest pericol? Suntem oare pregatiti sa ne aparam in fata unui razboi cu atat de multe necunoscute, despre care nici macar nu banuim? Unde gresim? Unde lasam "inselarea" sa ne bantuie si sa ne loveasca in cele mai strategice puncte ale fiintei noastre? Doamne, ai mila de noi, ca suntem pacatosi, dar VEREM sa ne indreptam, nicidecum sa facem voia celui rau!

În prealabil postat de Parascheva16

Când mişcărea ecumenică va fi cu adevărat însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase(II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil să i se opună? Căci "mişcarea harismatică", la ora actuală, devine salvarea unui ecumenism împotmolit, în scopul de a-l împinge spre ţelul final. Iar acest ţel, adică "refundamentarea Bisericii lui Hristos", după cum am văzut, nu este unul de natură "creştină". Aceasta este doar o fază în atingerea adevăratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unităţi spirituale" a tuturor religiilor pe pământ, care să înglobeze întreaga omenire.

Iata un alt mare pericol care ne pandeste si desi noi ne pretindem constienti si spunem ca cel putin in aceasta inselare nu vom cadea, de fapt nu avem nici cel mai mic habar despre ce se ascunde dincolo de aparente. "Inselarea" nu intra in viata noastra cu buna stiinta decat din ignoranta. Altfel, fiecare dintre noi devine "inselat" prin viclenie, descoperind mult mai tarziu lucruri pe care la o anumita vreme nu le patrunsese suficient, dar s-a lasat dus de miraj... Care sa fie mirajul, din moment ce constientizam pericolul?...

Fragment extras din cartea Pr.Serafim Rose, pe care o recomand:
Ortodoxia si Religia Viitorului de Ieromonah Serafim Rose

Multumim, Parascheva, pentru recomandarea ta atat de mult folositoare. Dumnezeu sa-ti lumineze viata si pasii spre mantuire!