[Marius22]

Este dificil si lesne, deopotriva, sa oferim un raspuns acestei intrebari. Raspunsul depinde de ce realitate invecinam "iertarea".

Desigur, in egoismul nostru, o invecinam adesea cu dreptatea, echitatea, marinimia, transformand-o intr-un fapt caldicel, intr-o "iertare de contex". Dar nu aceasta este esenta iertarii.

Abia cand o invecinam cu iubirea lui Dumnezeu, devenita pentru noi mila si iertare, si cu propria moarte, iertarea dobandeste consistenta, greutate, folos duhovnicesc. Atunci devine pentru noi un lucru vital, ca aerul pe care-l respiram.