[cezar_ioan]

În prealabil postat de ovidiu b.

Și totuși au fost părinți îmbunătățiți duhovnicește care nu știau prea multă carte. Pustnici care nu știau să citească...dar care îți spuneau cuvântul Domnului.

Ovidiu, părinţii aveau deja în minte, din lumea în care au trăit şi în mod special de la preoti, părţi importante din literatura şi filosofia creştină. În definitiv, Biblia este o carte: literatură şi filosofie. Mă poţi contrazice?
Apoi, problema ridicată de mine nu este "prea multă carte" (am spus asta? oare discutăm acelaşi subiect?) ci pur şi simplu de carte: literatură şi filosofie. Şi nici măcar de carte, întrucât filosofia se face şi discutînd, reflectînd...

Aş mai adăuga că nu de părinţii aceia vorbim, ci despre majoritatea lumii de azi, care e bombardată de literatură şi filosofie de orice gen numai creştină nu. Ortodoxă, cu atât mai puţin. Sugerezi oare, că avalanşa maculaturii de pe piaţa informaţională rămâne fără impact asupra oamenilor ortodocşi? Şi că nu e nevoie să avem o alternativă la aceste bombardamente permanente cu subcultură şi păgînism?......

Pustnicul este o raritate în masa credincioşilor ortodocşi. Nu condiţia lui e durerea lumii acesteia, ci condiţia celor 99% dintre oamenii creştini.
Dar dacă pentru tine e mai relevantă condiţia pustnicului şi nu îţi pasă de literatura şi filosofia celor 99% dintre semeni, deh... acum înţeleg...

Crezul ortodox este literatură. Un text constituit istoric, în Istoria Bisericii, pe care omul creştin îl citeşte, îl aude, îl memorează şi pe care şi-l face, meditînd şi practicînd credinţa, o comoară personală deschisă spre Comoara Ortodoxiei.

Tu ce înţelegi, de fapt, prin literatură? ... Dar prin filosofie?
E posibil să avem universuri semantice foarte diferite, nu fără consecinţe în planul dialogului nostru...

P.S. Ce consideri că a făcut Părintele Arsenie Boca? Nu ŞI literatură? Nu ne hrănim noi din / cu mesajele din cărţile sale? Speri că nu reduci literatura la povestirile pentru copii sau la romanele poliţiste... Cărţile duhovniceşti (de pildă cele la care se nevoieşte Părintele Rafail Noica) nu sunt un gen de literatură? Şi nu este aceasta o literatură şi o filosofie bună pentru sufletul omului creştin?
Asta spuneam, frate Ovidiu...