Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Frate Leonte, n-ai luat în calcul și harul, prin care neputințele firii sunt biruite?
Atâta vreme, însă, cât trăim firesc, avem limitele firii, iar o sforțare în a le depăși este dăunătoare. Cred că asta spunea Cezar.
|
Buna observatie! Este drept ca eu nu m-am referit la sfortare ci la inlocuirea unui vechi obicei trupesc cu unul care nu este stricator de trup, ci mai mult decat odihna trupului, aduce si zidire sufleteasca.
Amandoi stim ca Dumnezeu, Facatorul veacurilor, nu este un nebun cu toane, nici influientabil de vorbe dulci sau de cantari ce manipuleaza mintile muritorilor. Ci toate le-a asezat cu buna randuiala, prin puterea Cuvantului pe care L-a iubit mai inainte de a fi lumea. Iar cand lumea se va sfarsi, iubirea Lui Dumnezeu pentru buna randuiala, pentru Cuvantul Sau si pentru tot ce-i sfant, acea iubire inca nu se va sfarsi.
Din aceasta taina, putem intelege ca si puterea de a dobandi treapta suprafirescului, are o randuiala, o asezare coerenta, dar care noua inca ne ramane straina, necunoscuta. Dar pentru ca o traim, sau ii vedem pe altii traind in chip suprafiresc, o credem fara sa avem stinta despre cum functioneaza, ci o pastram ca pe o taina sfanta si inteleapta.