Ø Iertarea este o cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a fi ca El.
Ø Dumnezeu este gata mereu să ne ierte și să ne iubească fără nici o condiție. Dificultatea vine din partea noastră, din partea neputinței noastre de a primi această putere de la El.
Ø Este mai curând o problemă între om și Dumnezeu.
Ø Este izvor de Har și de eliberare de sub robia puterilor negative ale: mâniei, ținerii de minte a răului, autocompătimirii, amărăciunii, comportamentelor defensive, baricadării dincolo de zidul de protecție, ascunderii adevăratei identități.
Ø Iertarea oferă puterea de a nu mai fi copleșit de sentimentele sau emoțiile negative care întrețin durerea produsă de actul vătămător.
Ø Iertarea este o problemă a inimii, în sensul biblic al cuvântului, nu al psihismului.
Ø Iertarea nu este un sentiment, ci o lucrare, un act voluntar și liber care și aduce libertate.
Ø Iertarea întrerupe avalanșa reacțiilor produse de durerea simțită în actele vătămătoare și reînnoiește relația rănită.
Ø Iertarea este o lucrare conștientă a omului cu harul lui Dumnezeu prin care se vindecă și curăță inima rănită.
Ø Rodul iertării este dobândirea puterii de a nu-i mai considera vinovați pe cei care ne-au greșit și de a nu ne mai simți vinovați față de cei cărora le-am greșit.
|