“Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”(Romani 14.13)
Sa nu ne grabim in a judeca oamenii pentru ca de cele mai multe ori putem judeca fara sa cunoastem explicatia reala a situatiei, pentru ca vedem numai la suprafata. Domnul sa ne dea o inima inteleapta pentru a ne apropia de oameni cu dragoste si duh de blandete, sa ne vedem mai bine greselile si sa nu facem nimic care sa dea prilej de pacatuire in vorba sau fapta fratelui nostru.
Nu judecati, ci iubiti! Isorioara de mai jos ne va ajuta sa intelegem mai bine acest lucru.
Zi de sărbătoare. Oamenii intrau pe rând în biserică. Cu toții au zărit pe scări un om rezemat de zid. Avea hainele murdare, pantofii rupți și o pălărie trasă pe ochi, dar nu era unul dintre cerșetorii obișnuiți ai bisericii.
Nu zicea nimic, părea să doarmă. Nici unul dintre credincioșii veniți la slujbă nu s-a arătat interesat de el. Fiecare își zicea în sine: o fi vreun om al străzii, și-l ocolea ca să nu-i simtă mirosul greu.
Înăuntru, slujba nu începuse. La un moment dat pe ușă intră chiar boschetarul cu pălăria trasă pe ochi, se îndreptă spre altar și înainte să intre își descoperi capul.
Toți și-au dat seama în acel moment că omul pe care-l ocoliseră la intrarea în biserică era preotul lor.
Slujba a început și la momentul predicii, părintele a ieșit și le-a spus credincioșilor: "astăzi nu vreau să vă spun decât atât: dacă îi judecați pe oameni, nu mai aveți timp să-i iubiți.”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|