leonte
Se spune ca Dumnezeu este dragoste, deci dragostea este un element al vesniciei.
Materia exista, indiferent ca e formata din atomi si spatiile dintre ele, e ceva palpabil si real. Oamenii de stiinta nu stiu din ce e alcatuita materia in detaliile cele mai mici. Exista teorii, printre ele si cea a corzilor, care spune ca cele mai mici elemente sunt formate din mici corzi care vibreaza, dar asta e doar o teorie. Chiar si asa, pomul pe care il vedem e tot pom, putem sa-l observam cu simturile noastre.
Pomul, il vedem pom, se comporta ca un pom, face roade de pom, dar nu e pom ci vibratie si energie. Conform studiilor cuantice, atomii nu sunt materie. Noi doar percepem materia ca fiind solida si vizibila, in virtutea celor 5 simturi. Practic, in universul vizibil exista doua "ingredinte": energie si vibratie. Vibratia ia aspectul de caldura, culoare si solid/lichid/gazos. Nu intamplator am dat exemplul cu doi magneti de acelasi pol. Incercand sa ii apropii, vei avea senzatia ca intre ei se afla ceva dur. In fapt nu exista nimic, decat un camp de forta.
Noi nu putem intelege timpul, ci numai curgerea timpului. A fost, este, va fi; Prezent, Trecut, Viitor. Ce este timpul/vesnicia, asta nu putem nici defini, nici intui. Despre infinitatea de Big-banguri, treaba asta e mai veche decat crestinismul. Este vorba despre teoria ciclicitatii, sau fatalismul stoicilor, sec IV-III i.H.
Oricum, singurul lucru care conteaza in evolutia noastra ca specie si ca fiinte duhovnicesti este ceea ce ai spus si tu:
Dumnezeu este dragoste, deci dragostea este un element al vesniciei. Simt nevoia sa precizez ca Dragostea acesta nu trebuie confundata cu romantismul lui Shakespeare sau Eminescu, acel patos tulburator din care s-au nascut si se nasc cele mai mari tragedii ale vietii personale.