[Mosh-Neagu]

Binecuvantat de Dumnezeu si acest topic minunat cu atatea mesaje de folos. Ca de obicei, ma vad depasit si nevrednic de cuvinte de duh... Iar de cautat si cules din sfintii parinti, ori sunt prea lenes, ori mi se pare ca nu toata lumea ar putea vredea cu aceiasi ochi ceea ce mie mi s-a parut deosebit. De obicei spun ce gandesc, iar cand mi se pare ca alunec in tulburare sau alte ispite, ma cutremur si fug de propriile mele reactii pe care nu cu mult timp in urma nu mi le puteam stapani!... De fapt aceasta era (si este) pentru mine, zdrobirea de sine... Privindu-ma in interior, ma intreb care este forta cu care spun: EU. Ei, de acest EU obisnuiam sa ma lovesc si sa ma zdrobesc, apoi sa-mi plang de mila... Si inca nu m-am invatat minte... Inca mai am refulari, cand un copil nu face ce-i cer, spre exemplu... Dar am auzit intr-una din serile trecute la radio Trinitas un cuvios parinte care spunea: "Cand nu-l poti duce pe copil sa vorbeasca cu Dumnezeu, roaga-L pe Dumnezeu sa vorbeasca cu copilul tau!" Atunci mi s-a parut ca acele cuvinte parca erau spuse exact pentru mine, cand ma lupt cu fiul cel mare (17 ani) impotriva jocurilor pe calculator, spre exemplu!...
Zdrobirea de sine daca vine de la Dumnezeu, e extrem de dureroasa si e nevoie de multa rabdare si smerenie sa nu ne impietrim sufletele. Daca, prin mila lui Dumnezeu, porneste de la noi, atunci cred ca este un mod mult mai bland de inteleptire, si de aflare a harului...
Oricum ar fi, Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, iar daca suntem mai mult decat coplesiti, intr-un fel este tot spre binele nostru, iar in alt fel, nu de la Dumnezeu ni se trage ci de la noi pe de o parte, iar pe de alta de la cel viclean care isi cere pe buna dreptate drepturile pe care le are asupra noastra!...

PS - Multumesc si eu Cristian, pentru linkul oferit. Noi habar nu avem cat de multi sfinti vietuiesc inca in lume... E o minune ca, fara sa mergem personal la ei, Dumnezeu ni-i aduce unde vrem noi, doar-doar dorim sa-i cunoastem!