Infailibilitatea papei este una dintre cele mai mari greseli ale bisericii catolice. Eliza are perfecta dreptate.
papa nu este infailibil.
" In istoria neamului omenesc au existat trei caderi principale:
cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei."
Ce se afla in miezul dogmei referitoare la infailibilitatea papala (adica a omului)? Acolo se afla indepartarea omului de Dumnezeu. Acest lucru este cautat de catre toate formele de umanism, chiar si de catre cele religioase. Toate il readuc pe om la idolatrie, la politeism, la moartea indoita: fizica si spirituala. Indepartandu-se de Dumnezeu-omul Hristos, orice forma de umanism devine treptat nihilism. Acest lucru demonstreaza falimentul simultan al tuturor formelor de umanism, condus de cel al papalitatii care, direct sau indirect, voit sau fara de voie, este tatal tuturor formelor de umanism european.
Falimentul dezastruos al papalitatii rezida in dogma infailibilitatii papale. Tocmai aceasta dogma a nihilismului este cea mai daunatoare. Din aceasta pricina, europeanul, intr-o maniera hotarata si doctrinara a proclamat dogma suficientei de sine si, in acest fel, a declarat ca nu mai are nevoie de Dumnezeu-omul Hristos. Nu mai este loc pentru El pe pamant. El a fost cu totul inlocuit de reprezentantul lui Hristos pe pamant – Vicarius Christi. Cu adevarat, aceasta este dogma prin care toate formele de umanism vietuiesc, dogma pe care o urmeaza si o proclama cu tarie. Toate formele de umanism european nu sunt in esenta lor altceva decat o nesfarsita revolutie impotriva Dumnezeu-omului Hristos. Facand uz de toate metodele cu putinta, ele ajung la rasturnarea tuturor valorilor (Umwertung aller Werte).
Dumnezeu-omul Hristos este pretutindeni inlocuit de om.
Pe toate tronurile europene stau umanistii europeni. In consecinta, nu exista doar un singur Vicarius Christi, ci nenumarati altii, imbracati in felurite vesminte. La o analiza finala, dogma cu privire la infailibilitatea papei a condus la proclamarea infailibilitatii generale a omului. Si de aici au urmat nenumaratii papi ai tuturor culturilor europene, ai Vaticanului si ai protestantismului. Intre ei nu exista diferente esentiale fiindca, dupa cum afirma Homiakov, vizionarul adevarului, papalitatea este cea dintai forma de protestantism.
Infailibilitatea este o trasatura teandrica naturala si o functie teandrica naturala a Bisericii, care este Trupul teandric al lui Hristos si al carei vesnic conducator (cap) este Adevarul, Adevarul atotcuprinzator, Cel de-al doilea Ipostas al Atotsfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-omul. In ceea ce priveste dogma cu privire la infailibilitatea papei, acesta a fost practic proclamat a fi insasi biserica, iar papa – om fiind – a uzurpat locul Dumnezeu-omului Hristos. Acesta este cel din urma triumf al umanismului si in acelasi timp “cea de-a doua moarte“ (Apoc. 20, 14; 21, 8 ) a papalitatii, iar prin ea si dupa ea, moartea oricarei forme de umanism.
Asadar, dogma infailibilitatii papale nu este numai o erezie oarecare, ci cu adevarat cea mai mare erezie impotriva Adevaratei Biserici a lui Hristos care a existat in lumea noastra de la venirea Dumnezeu-omului Hristos printre noi. Nici o alta erezie nu a fost atat de violenta si de totala, impotriva Dumnezeu-omului Hristos si a Bisericii Sale precum a fost papalitatea cu dogma infailibilitatii papei (adica a omului). Nu exista nici o indoiala asupra ei.
Aceasta dogma este erezia ereziilor, o revolta fara precedent impotriva Dumnezeu-omului Hristos pe acest pamant, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului, de data aceasta nu pe lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papal. Iar toate aceste lucruri sunt iad, blestem pentru biata faptura pamanteasca numita om.
Sursa: Război întru Cuvânt (
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...ina-pacatului/ )