Citat:
În prealabil postat de eliza-georgiana
iertarea ar mai putea consta si pomenirea in rugaciune a celui ce ne-a gresit, fara a strange din dinti la numele lui/ ei, gandindu-ne ca suntem datori a ierta, dimpotriva, trebuie sa cautam sa cunoastem pentru ce motiv un om ne doreste ceva rau pentru a intelege cum este el in realitate (orice om are suferinte ascunse) si odata inteleasa pricina pentru care te raneste, iertarea apare ca o usurare de poveri, ca tare greu e sa ai sufletul apasat de resentimente. cel care iarta se simte inaintea celui ierat, binecuvantat ca poate face asta!
|
cand sunt vinovata recunosc,cand altu e vinovat recunosc.nu inteleg de ce unii se ascund dupa deget si prefera masca aia impovaratoare,doar pt niste interese meschine.
eu cand am fost vinovata am platit cu umilinta peste masura si batjocura,cei care n au regrete n au patit nimic,dar nu trebuie sa ne para rau,trebuie sa intelegem ca ei sunt mai impovarati ca noi,dar nu arata.si totusi sa simtim compasiune.
omul vinovat e impietrit cu inima,reactioneaza ca un nebun din nestiinta,dar noi trebuie sa l iertam pt ca nu el se lupta pt sufletul nostru nici pt al sau cu astfel de comportament libertin si cu orice alte cauze.in plus el nici nu se simte marioneta in mana diavolului,cum ne simtim noi sau poate se simte mai tarziu.cel mai bine e sa evitam de la inceput conflictele ca din cauza orgoliilor si lipsei de smerenie ne certam.
chiar am citit ieri despre smerenie si m am simtit atat de mica in fata unei virtuti atat de mari.m am intrebat cine poate fi eroul ala care poate trece si prin asta.Iisus a spus:invatati nu din carti,nu de la ingeri ci de la Mine ca eu sunt bland si smerit cu inima...of...dar cat apogeu de desavarsire ni se cere?un om mai presus de oameni..si noi niste furnici
macar de i am ajunge pana la talpi si ar trebui sa i multumim.