chiar mi am dat seama de ceva.atunci cand ti se face rau si nu ierti,omul respectiv e plin de mandrie si de satisfactie,deja se simte buricul pamantului.atunci cand ierti el se micsoreaza in proprii lui ochi si deja nu se mai simte asa de important.pana la urma trebuie actionat si cu putina indiferenta fata de suferinta ca numai asa il dezarmezi.sau atunci cand primesti o palma,un pumn sau un sut...ce o mai fi...
tu sa nu te aperi,pt ca respectivu plin de rautate si de amaraciune iar are sentimentu ala de satisfactie si implinire.primind palma si nereactionand,chiar infruntandu l cu vorba(poti sa spui:hai da sa te vad!) si privirea il ranesti adanc in orgoliu si in placerea salbatica si violenta.daca i mai si zambesti deja l ai facut praf :)) mania lui se transforma in neputinta,pleaca cu coada intre picioare,rusinat de situatie si se vede cat de ridicol e.intr o secunda poti dezarma un om pt totdeauna,chiar fiind un manios din fire toata viata lui.