Citat:
În prealabil postat de costel
Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. Daca nu ai avut pana acum raspuns bun la probleme vietii, nu inseamna ca Dumnezeu doarme sau ca te pedepseste. Tu sa crezi in El, sa-I ceri ajutorul fara indoieli de genul "daca poti" si vei vedea cat de mult te iubeste. Numai crezand in El ai toate sansele sa gasesti un raspuns bun in toate.
|
Acum am descoperit acest thread... N-o sa ma leg de ideea de inceput fiindca m-as lungi prea mult... E inutil sa spun de cate ori Dumnezeu oranduieste in viata fiecaruia si astfel de minuni pe langa toate celelalte!... Acum, aici, mi-a sarit in ochi acest:
Dumnezeu nu ne pedepseste pentru pacatele parintilor. E drept, a trecut ceva vreme de cand a fost postat si e posibil ca pana acum sa se mai fi schimbat cate ceva in viata fiecaruia, cum e si firesc. Oricum, indiferent de unde-am lua-o - de la protoparintii nostri:
"Si intru pacate m-a nascut maica mea!", ca si moartea tuturor copiilor lui David, dupa savarsirea pacatului, (Solomon a venit ceva mai tarziu, dupa ce s-a pocait) - dar si in viata de zi cu zi (numai la stiri cate exemple vedem zilnic cu nenorociri si suferinte foarte mari ale unor copii nevinovati), sau "transfer de povara", atunci cand cei plecati n-au reusit definitiv sa-si achite "nota de plata", ramanand asupra neamului (daca Dumnezeu ii mai ingaduie totusi sa mai aiba un neam, fiindca uneori la pacate grele, nici macar neamului nu-i mai este ingaduit sa ramana in viata, iar asta tot Parintele David ne-o spune in cativa psalmi), toate deci, duc catre aceiasi concluzie: "Parintii au mancat agurida, iar copiilor li se sterpezesc dintii!" (VT)
Probabil vor spune multi ca prin botez, acest pacat este sters definitiv... E doar o parere. Priviti in jur si convingeti-va singuri. Stiu multe cazuri cand, ca sa scape de povara unor blesteme, si-au dat copii peste geam, "de pomana", desi in fapt, ei au ramas in mijlocul aceleiasi familii, doar "parintii adoptivi" erau altii, care insa nu aveau absolut nici o obligatie in plus fata de copilul acceptat. Si cate multe alte forme de "pedeapsa" de care nu se poate sa fim straini.
Descoperind astfel de lucruri destul de devreme in viata, am multumit intotdeauna parintilor mei pentru viata pe care Dumnezeu imi ingaduie s-o traiesc, si ma simt obligat la randul meu sa fac tot ce-mi sta in putere pentru ca fii mei sa nu duca povara pacatelor noastre in vietile lor. Nu stiu cat de mult reusesc acest lucru, dar nadajduiesc ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi platesc singur datoriile mele pe pamant si eventualele mici restante ale parintilor mei, in cazul in care o mai fi ramas ceva "maruntis" de achitat!...