Tratamentul prin homeopatie nu este ceea ce ati tot aratat, cei mai multi dintre dvs. Poate ca inainte sa criticati, ar fi bine sa va documentati putin. Pe forumul nostru in orice problema, aproape toti sunt specialisti.

Am citit si articolul domnului Teodor Danalache. Imi pare rau ca a scris asa.

Nu vad de ce ar fi mai „de acceptat” (mai crestin) testul pentru depistarea sindromului Down.

Nu vad cu ce ar fi mai acceptat, sau mai crestin, transplantul de organe prelevate de la persoane care trebuie sa fie declarate in moarte cerebrala?

Am ascultat zilele astea niste comentarii, pe la diverse televiziuni; comentarii aproape in extaz despre saltul extraordinar care s-a realizat in gandirea romanilor... care au inteles, in sfarsit ce fapta plina de credinta si iubire crestina este donarea de organe... Ce iubire crestina inseamna prelevarea de organe de la donatori ”morti” cerebral. Pe ce se cladeste bucuria oamenilor care au capatat o inima sau un ficat sau un rinichi? Pe moartea unui alt om sau mai multor oameni. Unde este etica si morala crestina?

Spunea o doamna, mai de mult, (acum vreo 5-6 ani) pe forum:” Macar prin transplant, se transforma ceva sinistru, care oricum se intampla, in ceva folositor: sansa ca un om sa mai aiba zile- poate chiar zile de pocainta..”

Poate, in viitorul apropriat, o sa aflam ca cenusa omului, este cel mai extraordinar ingrasemant. Si atunci, prin incinerare, reusim doua lucruri deodata: scapam de criza locurilor din cimitire si rezolvam si fertilizarea solului.

Dar Lista de asteptare?? Ce asteapta oamenii? Sa traiasca, evident. Normal. Cu ce pret? Cu pretul mortii altor oameni. E crestineste? E crestineste sa te rogi pentru asta? Ca n-o sa spuneti ca bolnavul, care in mod firesc vrea sa traiasca, care se roaga sa obtina un organ compatibil.... Nu asteapta – direct sau indirect – ca un om, un semen de-al său, un „aproapele său” sa moara. E o practica mai crestineasca decat homeopatia??

Cred ca e ipocrizie crasa sa raportezi totul/ sa treci totul prin filtrul ortodoxiei, mai ales, cand putin dintre noi pot sa spuna, că au cât de cât, comportament crestin: sa nu judece aproapele, sa nu cleveteasca, sa nu urasca, sa nu invidieze, sa nu curveasca/ sa nu preacurveasca, sa nu-i vorbeasca de rau pe preoti, sa-si iubeasca aproapele si vrajmasul, sa nu faca avort, sa nu foloseasca metode contraceptive, sa aiba un duhovnic, sa se spovedeasca macar in cele 4 posturi de peste an, sa faca milostenie etc.